În timp ce moartea lui Khamenei zguduie Orientul Mijlociu, în Rusia, Putin trăiește cea mai acută teamă: propria sa supraviețuire politică.
Căderea liderului suprem al Iranului, Khamenei, l-a lovit pe Putin mai tare decât mulți și-ar fi imaginat. Mai tare decât prăbușirea fostului său aliat, Nicolas Maduro. De ce? Pentru că fiecare astfel de eveniment nu doar îl izolează, ci îl proiectează direct în rolul unui potențial următor țintă.
Jocul de oglindă: Odată cu veștile de la Teheran, în cercurile rusești au început comparațiile cu o altă cădere faimoasă: execuția brutală a lui Gaddafi. Filmările cu dictatorul libian, capturat și ucis, au readus frisoanele în capitala rusă. „Asta e democrație?” a întrebat retoric Putin, zdruncinat de amintirea sângeroasei imagini.
Politicile interne și externe ale Rusiei au fost profund marcate după incidentul cu Gaddafi, potrivit lui Alexander Baunov de la Centrul Carnegie Rusia Eurasia. Pentru Putin, fost agent KGB, faptul că liderii occidentali nu au intervenit l-a lovit ca o „culme a trădării”.
Izolare și frică: În anii pandemiei, Putin a preferat să stea departe de mulțime. Miniștri, diplomați și toți ceilalți au fost obligați să respecte o distanță respectuoasă, izolarea sa auto-impusă devenind simbolică pentru politica rusă. Moartea unor lideri ca Khamenei și Maduro nu a făcut decât să adâncească acest sentiment de pericol iminent.
Vulturii deasupra Kremlinului: Prezentatorii pro-Kremlin și ultranaționaliștii, precum Vladimir Soloviov și Alexander Dughin, nu și-au menajat cuvintele. Din perspectiva lor, SUA „mușcă” aliații Rusiei unul câte unul, iar ei se întreabă dacă Rusia ar putea fi următoarea. „Cum vor să ne omoare”, titra un articol pro-Kremlin, captând esența angoasei la Moscova.
Diplomația sub presiune: În ciuda tonului public mai moderat adoptat de Kremlin, mesajul intern este clar: Rusia își va apăra interesele cu orice preț. Deși puterea nucleară a Rusiei servește ca un factor de descurajare major, amenințările interne sunt mult mai insidioase și greu de gestionat.
Putin, conștient de lecțiile istoriei, știe prea bine ce înseamnă sfârșitul pentru liderii puternici. Experții, precum Sam Greene, subliniază că nici Gaddafi, nici Khamenei nu au avut avantajul unui arsenal nuclear. Dar chiar și aceste arme nu pot proteja un lider de trădările din umbră.
În acest joc de supraviețuire politică, unde fiecare mișcare poate fi crucială, Putin își măsoară pașii cu atenție, cu ochii larg deschiși spre scena internațională și spre palatul său. În lupta contra timpului, fiecare cădere a unui lider este o alarmă care-i amintește că până și cei mai temuti dictatori pot cădea de la putere.
