O întrebare tulburătoare: Cine câștigă cu adevărat dintr-un armistițiu care păstrează trupe pe teritoriu străin?
Benjamin Netanyahu surprinde lumea declarând un armistițiu de 10 zile cu Libanul. Sună ca începutul păcii, dar israelienii nu pleacă nicăieri. Trupe rămân în sudul Libanului. Erou sau instigator? Decizia de a păstra soldați acolo ridică multe sprâncene.
Miza Umană: Ce înseamnă asta pentru comunitățile din nordul Israelului și civilii libanezi? Netanyahu promite securitate pentru israelieni, dar în Liban, Hezbollah nu tace.
Cu un aer de oportunitate rară, Netanyahu clamează momentul ca fiind favorabil pentru pace. Dar atunci când vine vorba de Hezbollah, liniștea e relativă. Ei spun: prezența Israelului înseamnă drept de rezistență.
Israelul nu vrea să renunțe la cerințele sale: dezarmarea Hezbollah și o pace durabilă, denumită acum simbolic pace prin forță. Două condiții respinse, două lumi ce par ireconciliabile.
Aceeași placă, alt ritm: Trump, partener de nădejde în acest vals diplomatic. Sprijinul său e neclintit; blocada navală asupra Iranului continuă. Visul de a slăbi capacitățile nucleare iraniene se vede într-un viitor incert, dar intens cântărit.
Viitorul pare mai fragil ca oricând. Va putea Netanyahu să întindă coarda suficient încât să nu se rupă? Totuși, armistițiul poate aduce un echilibru temporar în regiune. Sau nu. Doar timpul va arăta cât de ‘istorică’ va fi această mișcare strategică.
