Ce faci când cel mai mare aliat al tău îți cere să urmezi un drum periculos? Aceasta este dilema care dezbină NATO, odată cu cererea lui Donald Trump de a mobiliza resurse navale în Strâmtoarea Ormuz. Mark Rutte, premierul olandez, agită apele, pledând pentru sprijinul Europei, dar vocile sceptice nu întârzie să apară.
Tensiunile au atins cote maxime. Oficialii europeni simt cum li se pune pe umeri o presiune nefirească. ‘Ne pune într-o situație cu adevărat stânjenitoare și inconfortabilă’, a declarat un diplomat european, subliniind refuzul multor capitale de a se implica într-un conflict care nu este al lor.
Războiul din Orientul Mijlociu, alimentat de acțiunile SUA, a provocat deja haos în regiune și a împins prețurile petrolului și gazului la niveluri alarmante. Pe de altă parte, Rutte încearcă să-l îmblânzească pe Trump și să păstreze SUA ancorate în alianță. ‘Face asta pentru a face întreaga lume sigură’, a spus el despre decizia americană de a bombarda Iranul.
Parisul, centrul rezistenței, alături de alte capitale europene, consideră că momentul este nepotrivit pentru o asemenea escaladare. ‘Acesta nu este războiul nostru’, afirmă clar Kaja Kallas, reprezentantul diplomatic al UE. Totuși, tensiunile nu fac decât să crească.
Deși liderii militari europeni, precum Fabien Mandon din Franța, critică imprevizibilitatea americanilor, vocile moderate arată spre consecințele economice pentru familiile din Europa. ‘Consecințele sunt ale noastre, deci conflictul este și al nostru’, a precizat un oficial anonim.
Aproape de o criză internă, NATO încearcă să își păstreze stabilitatea. Însă, cu secretarul de stat american Marco Rubio pe drum către Europa pentru a discuta la G7, se caută soluții de reconciliere și cooperare în fața unui viitor incert.
