Bum! Exact în momentul în care ai crezut că nu poate fi mai complex, intrăm în mijlocul unei furtuni nucleare diplomatice. Coreea de Nord urmărește cu atenție fiecare mișcare a Statelor Unite și Israelului asupra Iranului. Și Kim Jong Un ia notițe cu aceeași meticulozitate cu care și-ar antrena armata.
Care e jocul aici? Ei bine, pentru Kim Jong Un, jocul este de supraviețuire. Regimul său consideră armele nucleare ca o armură impenetrabilă. Iar scenariul din Iran nu face decât să întărească această credință. La Phenian, discuțiile despre renunțarea la arsenalul nuclear sunt considerate simple basme.
Eroii și ticăloșii din poveste: Statele Unite și Israelul sunt privite ca agresori care pot fi ținuți la distanță doar prin forță nucleară, în timp ce Iranul e un exemplu viu al ceea ce înseamnă a înfrunta un colos. Coreea de Nord a și condamnat rapid atacul, numindu-l o amenințare la adresa stabilității mondiale.
Deci, care este miza aici? Simplu: supraviețuirea regimului nord-coreean. Kim a declarat clar că fără armele sale nucleare, Coreea de Nord ar fi la mila Washingtonului.
Kim Jong Un nu doar privește; el învață. Atacurile recente asupra Iranului i-au deschis ochii asupra importanței menținerii unei poziții militare ferme. Descurajarea funcționează, iar prețul neatenției poate fi colapsul total.
Analistul Andrei Lankov subliniază că, în ochii lui Kim, acest conflict este dovada vie că Coreea de Nord nu poate, și nu va, renunța la armele sale nucleare. O lecție învățată bine, pare-se.
Lecții pe care nu le putem ignora: Un raport recent al think-tank-ului 38 North detaliază opt lecții cheie pe care Coreea de Nord le-ar fi extras din evenimentele din Iran. Primul pe listă? „Armele nucleare oferă o protecție reală.” Nu e de mirare că Kim Jong Un nu pare interesat de negocierea propriului său arsenal.
Aceste arme nu sunt doar pentru spectacol. Phenianul a evitat un posibil conflict armat cu Statele Unite în 1994, doar menționând că ar putea devasta Seulul. Amenințarea continuă, și nu fără motiv.
Pe măsură ce conflictul se intensifică, Kim vede în Iran un partener istoric care supraviețuiește unor presiuni enorme, un aliat de lungă durată ce refuză să fie doborât. Într-un mod ciudat, aceasta este o victorie și pentru Coreea de Nord.
Rezistența Iranului a fost un caz de studiu important pentru Kim, demonstrând că fermitatea în fața unei presiuni copleșitoare nu doar că menține echilibrul, ci și creează un precedent de curaj pe scena mondială.
