Șocul se repetă: Italia ratează pentru a treia oară consecutiv Cupa Mondială. Cum e posibil ca o cvadruplă campioană să cadă în fața Bosniei-Herțegovina, într-un meci decis la lovituri de departajare? Privește imaginea lui Gianluca Mancini, complet distrus, în timp ce titlurile din Gazzetta dello Sport urlă „Toată lumea acasă”.
Italia, blestemată sau doar slabă? „Este un coșmar fără sfârșit”, spune Fabio Licari. „Un blestem”, adaugă alții. Dar, să fie vorba doar de ghinion? Poate nu. Poate că sistemul întreg este în cădere liberă.
Cum ar fi să ai totul și să pierzi totul la un pas de gloria mondială? Andrea Ramazzotti nu se menajează: „Eșecul nostru nu e doar un fiasco, ci prăbușirea unui întreg sistem”. Este aceasta doar o știre despre fotbal, sau vedem un simbol al decăderii mai ample?
Europa plânge sau sărbătorește?
Presa europeană e împărțită. De la „Dezastru, dezamăgire, oroare” în Belgia, la compasiunea cu care Marca din Spania remarcă drama italiană. Din nou, Bosnia pleacă peste Atlantic. Din nou, Italia va privi spectacolul mondial din fața televizorului.
Nimic nu mai este sacru
Nimeni nu ar fi crezut că Italia, echipa care a scris istorie, va ajunge să fie descrisă de L’Équipe ca o „cădere fără sfârșit”. Unde sunt stelele care au strălucit odată atât de puternic?
Acest eșec nu este despre scor sau o seară nefavorabilă. Este un apel de trezire pentru o națiune care se prăbușește în mijlocul unui teren de joc cândva cucerit cu mândrie. Italia trebuie să se reinventeze, să ridice steagul și să lupte nu doar pentru un loc la Cupa Mondială, ci pentru a-și regăsi identitatea.
