Uita-te bine la mașinile din Europa – în curând, doar aerul din anvelope va mai fi cu adevărat european. După ani în care Uniunea Europeană a ridicat ziduri împotriva competitorilor chinezi, industria auto pare să le ofere acum cheile de la fabrici direct rivalilor din Beijing.
Scene șocante se petrec la uzina din Villaverde, Madrid. Stellantis, într-un gest aparent desprins dintr-o strategie de apărare bizară, nu doar că asamblează mașini chinezești, ci plănuiește să transfere proprietatea fabricii către subsidiara spaniolă a joint-venture-ului cu Leapmotor. În plus, surse Bloomberg sugerează că Stellantis ar putea vinde alte active din Franța, Germania și Italia către partenerul chinez Dongfeng.
Cine este adevăratul câștigător în această poveste? Pentru muncitorii locali, tentația de a alege un patron chinez în locul falimentului e mare. Bernard Jullien, expert în industria auto, rezumă perfect ironia: a oferi unui rival un scaun la masa ta și o hartă către dormitorul tău poate părea un compromis, dar ascunde o realitate dură – pierderea identității și controlului industriei.
- Povestea nu se oprește aici: alți giganți ai industriei nu vor să rămână în urmă în acest exercițiu de „ospitalitate” forțată.
- Aceste vânzări permit producătorilor chinezi să evite taxele de import, să acceseze logistică și forța de muncă europeană, beneficiind în același timp de reputația de „produs în Europa”.
Europa a jucat sah cu China, dar a ajuns să vândă tabla și piesele înainte ca partida să fie câștigată. În acest ritm, singura moștenire europeană a unei mașini va fi nostalgia. Oare cum va arăta piața auto de aici înainte?
