Într-o mutare care face să vibreze întreaga piață auto europeană, continentul nostru a trecut de la ridicarea zidurilor împotriva Chinei la deschiderea porților cu brațele deschise. Ce se întâmplă, mai exact?
Imaginați-vă că timp de ani de zile, liderii de la Bruxelles au desenat o cortină de taxe vamale și standarde rigide pentru a ține la distanță invazia chineză. Și acum? Se predă totul la pachet, cu chei și breloc inclus.
Stellantis conduce în acest dans: viitorul Opel electric va fi dotat cu tehnologie chineză, iar fabrica din Villaverde, Madrid, nu doar că va produce mașini Leapmotor, dar s-ar putea să devină și proprietatea chinezilor.
Bloomberg sugerează că Stellantis nu se oprește aici. Alte uzine din Franța, Germania și Italia ar putea urma aceeași soartă, fiind ofertate strategic către Dongfeng, partenerul său chinez.
Tranzacțiile de genul acesta nu sunt doar vânzări; sunt catalizatori care permit Chinei să se infiltreze în inima pieței europene. Ironia? Ceilalți mari jucători europeni, nu vor să fie lăsați în urmă în această ‘ospitalitate’ forțată.
Bernard Jullien, specialist auto, subliniază cât de tentant poate părea pentru oficialii locali și angajați să aleagă un patron chinez în locul falimentului. Totuși, asta e ca și cum i-ai oferi inamicului tău de temut locul de onoare la masa familiei tale.
Vânzarea acestor fabrici nu înseamnă doar evitarea taxelor de import. Chinezii preiau logistica, forța de muncă și acel prețios ‘Made in Europe’. În ritmul acesta, e posibil ca în viitorul apropiat, aerul din anvelope să fie singurul element cu adevărat european la o mașină.
