Consiliul General al Municipiului București a votat, marți, 21 iulie, mandatarea Consiliului de Administrație al Societății de Transport București (STB) să declanșeze procedura de insolvență. Din cei 46 de consilieri prezenți, 39 au votat pentru, șapte s-au abținut. Decizia finală rămâne totuși la Tribunalul București, unde conducerea companiei trebuie să depună documentația.
Analiză 24Bucuresti.ro
Este cel mai important moment din istoria recentă a operatorului de transport public al Capitalei — și unul cu efecte directe asupra celor aproximativ 10.000 de angajați ai companiei.
Cum s-a ajuns aici
Primarul general Ciprian Ciucu a cerut, luni, conducerii STB să solicite de urgență insolvența, avertizând că este singura variantă prin care compania mai poate plăti salariile și evita falimentul orașului. Potrivit datelor prezentate de edil, STB a încheiat 2025 cu datorii de aproximativ 1,7-1,75 miliarde de lei, din care circa 1,49 miliarde către ANAF și peste 400 de milioane de lei reprezintă penalități acumulate.
Ciucu susține că rădăcina problemei se află încă din 2019-2020, când conducerea de atunci a companiei ar fi oprit virarea integrală către stat a contribuțiilor reținute de la angajați, în timp ce banii ar fi fost folosiți pentru capitalizarea unor firme înființate în subordinea STB, multe dintre ele ajunse ulterior în faliment. În opinia sa, compania se află practic într-un „faliment nedeclarat” încă de atunci.
Ce presupune, concret, insolvența
Din punct de vedere legal, insolvența este starea unei companii care nu-și mai poate achita datoriile scadente de peste 60 de zile — prag pe care STB îl depășește deja de ani buni, potrivit unor consilieri care au dezbătut subiectul în ședința de marți.
Odată deschisă procedura, STB intră într-o perioadă de observație în care un administrator judiciar analizează situația financiară și stabilește dacă societatea poate fi reorganizată. Dacă un judecător aprobă planul de reorganizare, o parte semnificativă din datoriile acumulate poate fi ștearsă, iar contractele considerate păguboase pot fi renegociate sau denunțate. Procesul ar putea dura 2-3 ani.
Un beneficiu imediat, subliniat chiar de primar, este că insolvența oprește popririle pe conturi și acumularea de penalități suplimentare — un risc care, altfel, ar fi putut bloca plata salariilor și funcționarea zilnică a companiei.
Ce se schimbă pentru angajați
Aici stau, de fapt, cele mai sensibile efecte ale deciziei de marți.
Job-urile nu dispar automat, dar nu sunt nici garantate. Legea obligă protejarea angajaților unei companii de utilitate publică pe durata insolvenței, iar primarul a dat asigurări că insolvența în sine nu înseamnă concedieri în masă. Însă restructurarea a început deja: Consiliul General a alocat anterior 32 de milioane de lei pentru salarii compensatorii, iar aproximativ 800 de angajați STB urmează să plece din companie. Un consilier general a atras atenția că, dintre cei circa 10.000 de angajați ai STB, aproximativ 5.000 sunt personal direct productiv (șoferi, vatmani), restul fiind personal indirect productiv — zonă în care e de așteptat ca reorganizarea să caute în continuare economii.
Salariile ar trebui protejate pe termen scurt. Argumentul central al primarului a fost că insolvența, nu evitarea ei, e ceea ce permite în continuare plata lefurilor — pentru că opinia lui e că fără această procedură conturile companiei ar fi fost oricum blocate de creditori.
Incertitudinea devine parte din normalitatea zilnică. Chiar dacă un loc de muncă nu se pierde imediat, o companie aflată sub administrare judiciară, cu un plan de reorganizare încă neaprobat și cu concedieri deja anunțate pentru o parte din personal, înseamnă pentru fiecare angajat o perioadă de 2-3 ani în care viitorul postului, al programului de lucru și chiar al beneficiilor rămâne condiționat de deciziile administratorului judiciar și ale instanței.
Efectul mai puțin vizibil: accesul mai greu la credite. Aici intervine un aspect pe care angajații STB îl vor resimți probabil abia atunci când vor merge la bancă. Instituțiile financiare evaluează stabilitatea locului de muncă și predictibilitatea veniturilor drept criterii esențiale la acordarea unui credit — fie el ipotecar, auto sau de nevoi personale. Un angajat al unei companii aflate în insolvență, cu proceduri de reorganizare și disponibilizări în desfășurare, este perceput de bănci ca purtând un risc suplimentar de venit, chiar dacă locul lui de muncă nu este, deocamdată, direct vizat. În practică, asta se poate traduce prin cereri de credit respinse, sume aprobate mai mici decât cele solicitate, dobânzi mai mari sau cerințe suplimentare de garanții și co-debitori — mai ales pentru angajații din zonele „indirect productive”, cele mai expuse la o eventuală reducere ulterioară de personal.
Ce înseamnă pentru bucureșteni
Primarul a dat asigurări că insolvența nu va afecta circulația mijloacelor de transport în comun și că serviciul va continua neîntrerupt, STB fiind un operator de utilitate publică. Rămâne de văzut, în lunile următoare, cum va arăta planul de reorganizare și dacă administrația va reuși să evite scenariul RADET — companie ajunsă, la rândul ei, în insolvență, unde criticii spun că restructurarea nu a schimbat cu adevărat modul de funcționare al operatorului.
Ce urmează
Conducerea STB trebuie acum să aprobe oficial cererea de insolvență și să depună documentația la Tribunalul București. Instanța va decide deschiderea formală a procedurii, urmată de numirea unui administrator judiciar și de perioada de observație în care se va contura planul de reorganizare. Următoarele luni vor arăta cât din datoria de 1,7 miliarde de lei poate fi ștearsă, câte posturi vor mai fi afectate și cât de aproape va reuși STB să rămână de promisiunea făcută bucureștenilor: că insolvența e o soluție de salvare, nu preludiul falimentului.
