- Producția locală de pește a scăzut dramatic, acoperind doar 13% din consum.
- Importăm peste 100.000 de tone de pește, de 10 ori mai mult decât exportăm.
- Autoritățile propun un plan ambițios de revitalizare a sectorului acvaculturii.
De ce contează
România a trecut de la un lider regional în producția de pește la o țară puternic dependentă de importuri. Această schimbare afectează economia locală, influențează prețurile și dependența de piețele externe. Un plan eficient de relansare ar putea revitaliza economia locală și reduce dependența de importuri.
Detalii
Îți place peștele proaspăt? Atunci s-ar putea să fii surprins să afli că România abia își produce o mică parte din necesarul de pește. Cu doar 11.200 de tone provenite din acvacultură în 2023, suntem departe de gloria anilor ’60 când țara producea 13.700 de tone. În comunism și în anii ’90, eram campioni regionali, atingând peste 50.000 de tone, dar astăzi importăm masiv – peste 100.000 de tone, adică de 10 ori mai mult decât exportăm.
Dar ce a condus la această scădere dramatică? Reducerea drastică a flotei de pescuit, noile reglementări, și pierderea atractivității sectorului au lovit puternic industria. Dacă în trecut capturile depășeau 200.000 de tone anual, mai ales din Marea Neagră, azi abia ajung la 6.613 tone.
Consumul românilor se menține constant la 6,5 kilograme pe cap de locuitor, dar producția internă nu ține pasul, acoperind doar 13% din cerere. Importurile ating aproape jumătate de miliard de euro, plasând peștele pe locul doi la importuri agroalimentare după orez.
Însă, există speranță. Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a pus pe masă planuri de revitalizare a acvaculturii, inclusiv exporturi mai mari către piețe precum China. Va reuși acest plan să readucă peștele românesc pe mesele noastre? Rămâne de văzut.
