Nicusor Dan a provocat valuri la Chisinau, refuzând să demită pe șeful SPP, Lucian Pahontu, în ciuda controverselor în care acesta este implicat. Când a fost întrebat despre posibila demitere, Dan a spus: ‘Domnul Pahontu nu este în această situație’. Dar ce înseamnă cu adevărat această afirmație pentru România?
Controversa s-a amplificat după dezvăluirile Recorder, iar întrebarea care rămâne este: cine sunt cu adevărat eroii și cine sunt personajele negative în acest scandal? La prima vedere, Pahontu ar putea părea un simplu funcționar, dar miza aici este mult mai mare.
Președintele României a fost clar: ‘Orice persoană care a participat la acțiuni de reprimare nu ar trebui să ocupe o funcție înaltă în stat’. Totuși, Nicusor Dan susține că Pahontu nu se află în această categorie. Întrebarea este: cine face evaluările necesare pentru a determina cine merită să conducă?
‘E o ședință pe 7 septembrie a CSAT, dar nu are legătură cu acest caz’, a continuat Dan, lăsând impresia că scandalul este o simplă furtună într-un pahar cu apă. Însă, istoria reprimării în România, de la Revoluție la Mineriadă, rămâne o pată întunecată, iar neclaritățile din prezent doar adâncesc acest abis.
Într-o societate în care transparența este esențială, declarațiile lui Dan ridică semne de întrebare. ‘Serviciul de Protecție și Pază (SPP) funcționează și este profesionist’, a afirmat el. Dar oare cât de mult contează profesionalismul când trecutul revine să bântuie?
Dan a fost clar că nu a realizat o evaluare individuală a lui Pahontu, menționând că ‘sunt multe, multe alte restanțe mai importante’. Totuși, cum poate justifica acest lucru în fața unei societăți care cere răspunsuri? ‘Am văzut un articol de presă care are un titlu care nu e justificat de conținut’, a adăugat el, dar cine este cel care decide ce este justificat?
CSAT a efectuat verificări, inclusiv prin CNSAS, dar întrebările persistă. ‘SPP nu e un serviciu secret. Este un serviciu de pază’, a subliniat Dan, dar de ce această distincție devine atât de importantă acum?
Într-o lume în care informațiile circulă rapid, iar opinia publică este din ce în ce mai vocală, cum poate un politician să rămână indiferent la valul de critici? ‘Nu pot să dovedesc un fapt negativ’, a declarat Dan, dar oare nu este timpul să ne asumăm responsabilitatea de a cere claritate?
România merită mai mult decât declarații ambigue. Într-o societate care se confruntă cu fantomele trecutului, întrebarea rămâne: cine va avea curajul să pună adevărul pe masa discuțiilor?
