Mircea Lucescu, nume sonor pe scena fotbalului românesc, ar putea să-și schimbe echipamentul de antrenor cu un costum de birou. Da, Federația Română de Fotbal îl vrea în structurile administrative, dar e dispus el să accepte? Se pare că situația e mai complicată decât o simplă ofertă tentantă.
Federația a marcat despărțirea de fostul selecționer cu un comunicat în care și-au exprimat gratitudinea și, printre rânduri, dorința de a-l păstra aproape. Totul începe cu un simplu mesaj: „Pentru un parcurs inegalabil…”. Însă, oare cum sună acest mesaj în urechile lui Lucescu?
Cu 11 victorii, un egal și șase înfrângeri, al doilea mandat al lui Lucescu nu a strălucit la fel ca primul. Prima oară, a dus România pe scena mare a Campionatului European din 1984. Acum, cu toate că cifrele arată bine, parcursul nu a mai fost la fel de spectaculos.
Ceea ce lipsește din această ecuație este contextul personal al lui Lucescu. Problemele de sănătate și imaginea pe care și-a construit-o îl pun într-o poziție deloc comodă. „Slujbaş la Federație” nu este un titlu pe care și l-ar asuma cu plăcere, iar mulți se întreabă dacă statutul de „șef din umbră” îi face cu adevărat cu ochiul.
Deși FRF susține că experiența lui va fi un asset de neprețuit pentru fotbalul românesc, se întrevede un conflict între dorința de a influența jocul dintr-o poziție strategică și nevoia de a-și păstra independența. Într-o lume a fotbalului în care prestigiul se măsoară pe teren, decizia de a părăsi banca pentru birou este mai dificilă decât pare. Întrebarea e simplă: va răspunde Lucescu chemării sau va căuta alte orizonturi?
