Sunt discontinuități, nu doar lipsuri. Asta ne spune șeful CNAS, Horatiu Moldovan, în fața unei crize medicale care ar putea lovi puternic România. Dar cine plătește prețul? Pacienții, desigur. Medicamentele citostatice, vitale pentru bolnavii de cancer, sunt tot mai greu de găsit. Căutăm răspunsuri, dar realitatea ne lovește: producția și distribuția sunt la pământ.
Într-o conferință de presă care ar fi trebuit să ofere claritate, Moldovan a declarat că problemele de aprovizionare nu sunt o problemă a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Sub nicio formă nu ar trebui să dăm vina pe ei, ci pe un sistem care a devenit, pe zi ce trece, mai complicat și mai ineficient.
Și, în timp ce sistemul de sănătate se clatină, bugetul pentru medicamente crește cu aproximativ 5 miliarde de lei pe an. Un miliard de euro care ar putea salva vieți, dar care se risipesc într-o mare de birocrație. „Dacă ritmul se menține, în 2028 vom ajunge la 40 de miliarde de lei”, a avertizat Moldovan. O adevărată bombă cu ceas!
„Vom ajunge, nu mai departe de anul următor, într-un colaps”, a spus el, trasând un semnal de alarmă despre un sistem care nu mai poate susține cerințele pacienților. Este un moment crucial pentru România, iar deciziile de acum vor avea un impact direct asupra vieților a mii de oameni.
Moldovan a subliniat că este esențial să regândim modul în care stabilim prețurile și nivelurile de decontare a medicamentelor. Modelul actual este depășit și trebuie să ne inspirăm din alte state care au reușit să implementeze soluții inovatoare. Altfel, vom continua să ne confruntăm cu lipsuri și frustrări.
„Nu pentru că nu avem bani destui, dar pentru că nu îi cheltuim eficient”, a adăugat el, subliniind că actualul sistem de decontare a medicamentelor este greșit configurat. Pacienții sunt cei care suferă cel mai mult, iar fiecare dintre ei merită acces la tratamentele de care au nevoie.
Dar problemele nu se opresc aici. Moldovan a criticat și sistemul de finanțare a spitalelor, care este prea mult legat de numărul de paturi. „Noi tratăm paturi, nu tratăm pacienți”, a spus el, arătând că este nevoie de o reformă profundă pentru a transforma acest sistem.
În concluzie, România stă pe un butoi cu pulbere. E timpul ca cei din frunte să ia măsuri decisive. E timpul să ne asigurăm că fiecare pacient are dreptul la viață, că fiecare om are acces la tratament. Asta nu e doar o chestiune de buget, ci de respect față de viață.
