Ce s-a întâmplat cu adevărat în decembrie 1989 și iunie 1990? Lucian Pahontu, un nume cunoscut în cercurile de putere, își apără onestitatea în fața unor acuzații grave, susținând că nu a fost implicat în represiune. Oare cine are de câștigat din acest scandal?
„Decembrie 1989 și iunie 1990 sunt răni deschise ale României. Oamenii care au murit sau au suferit atunci merită adevărul”, afirmă Pahontu, subliniind că acuzațiile la adresa sa sunt nefondate. Dar cine este cu adevărat Lucian Pahontu și ce rol a jucat în acele zile tumultoase?
Într-o declarație plină de emoție, Pahontu a insistat că nu a desfășurat activități de „politie politică” și că toate informațiile despre parcursul său profesional sunt disponibile public. A absolvit Școala Militară de Ofițeri Activi de la Sibiu și, în decembrie 1989, era locotenent și comandant al unui pluton de transmisiuni. Asta înseamnă că rolul său era mai degrabă tehnic decât unul de represiune.
Pahontu detaliază că, pe 21 decembrie 1989, compania sa a primit ordine de deplasare, dar nu a avut contact direct cu revoluționarii. „În cele aproximativ patru ore în care ne-am aflat în dispozitiv, nu ne-am modificat poziția și nu am avut contact cu revoluționarii”, afirmă el. Iar munitia? Aceasta era păstrată în camioanele unității, sigilată.
Acuzațiile nu se opresc aici. Pahontu se confruntă și cu suspiciuni legate de Mineriadă, dar el neagă cu tărie implicarea sa în violențele din Piața Universității. „În cele două zile, eu și militarii din subordinea mea nu am participat la evenimentele din București. Am rămas în cazarmă, conform documentelor din arhiva Jandarmeriei Române”, subliniază el.
Pahontu invocă declarații ale generalului Cătălin Ranco Pitu, fost procuror militar, care susține că nu există probe care să ateste implicarea lui Pahontu în represiune. Aceasta adaugă o notă de credibilitate poziției sale, dar întrebările persistă: De ce aceste acuzații acum?
„Îmi doresc ca acuzațiile să fie clarificate cât mai curând”, spune Pahontu, în timp ce își reafirmă angajamentul față de integritate și responsabilitate. Cu un trecut atât de complicat, este crucial ca adevărul să iasă la iveală. Pahontu a condus SPP-ul cu scopul de a dezvolta și moderniza instituția, dar cum poate să-și apere reputația în fața unor acuzații atât de serioase?
Într-o Românie care încă se luptă cu fantomele trecutului, Lucian Pahontu devine un personaj central în povestea căutării adevărului. E timpul ca fiecare român să se întrebe: Ce am învățat cu adevărat din istoria noastră?
