Lisabona arde de nemulțumire! Străzile sale s-au umplut de furia a mii de portughezi, sătui până peste cap de promisiuni. Oamenii sunt saturați de reforma codului muncii sprijinită de un guvern minoritar de dreapta care pare să fi uitat de nevoile cetățenilor. „Creșteri salariale da, precaritate nu!”, strigă mulțimea.
În centrul scenei sunt eroii zilei: sindicatele. CGTP, brațul sindical conectat la Partidul Comunist, mobilizează nu doar vorbele, ci și o grevă a funcționarilor publici. Este un balon de testare al toleranței guvernului și al pragului de răbdare al oamenilor de rând.
Premierul Luis Montenegro se află într-un dans politic încercând să păstreze echilibrul dintre angajatori și cealaltă confederație sindicală, UGT, ceva mai moderată. Dar, sincer, compromisurile se lasă așteptate.
În caz de eșec al negocierilor, propunerea va ateriza în parlament, unde guvernul trebuie să smulgă sprijin de la socialiștii sceptici sau de la partidul de extremă dreapta Chega. Vânzoleala politică este doar un preludiu pentru ceea ce urmează.
De partea cealaltă, Vitor Paulos, un șofer de 62 de ani, avertizează că această reformă poate îngropa drepturile muncitorilor sub un munte de birocratism. Iar Fernanda Jorge, o angajată municipală, este războinică în fața creșterii costului vieții, care trage deja covorul de sub picioarele multor familii.
Așadar, ce urmează? Efectul de domino al acestor manifestații ar putea zdruncina din temelii peisajul politic și social din Portugalia. O poveste în desfășurare, de care toată Europa ar trebui să fie conștientă. Voi ce spuneți? Suntem martorii unei simple greve sau a unei revoluții începute în mijlocul străzilor Lisabonei?
