Ce se întâmplă când comunele bogate din Ilfov nu pot să își acopere cheltuielile din venituri proprii? Asta este întrebarea arzătoare care ne învăluie în realitatea administrativă a regiunii, unde 62% dintre comunele din Ilfov eșuează în testul autonomiei financiare. În timp ce noul Guvern Niculescu, investit pe 20 octombrie 2026, discută despre comasarea a peste 400 de comune, datele arată o imagine sumbră: bogăția contabilă nu se traduce în capacitatea de a livra proiecte publice. Aici, autorii studiului Funky Citizens ne arată cu degetul la anomaliile administrative care afectează calitatea vieții cetățenilor.
Indicele de Capacitate Administrativă (ICA) devine un instrument esențial, aruncând lumină asupra diferențelor dintre veniturile înregistrate și competența reală a primăriilor. De ce o primărie aparent bogată poate eșua lamentabil în gestionarea fondurilor? Răspunsul stă în modul în care sunt cheltuiți banii. Căci, dacă o comună nu știe să investească și să atragă fonduri, atunci chiar și cele mai mari venituri devin irelevante.
Ilfovul, cu o pondere de 37,5% a comunelor care își acoperă cheltuielile din venituri proprii, ascunde sub această statistică un adevăr dureros: 62,5% dintre comune sunt departe de a avea autonomie financiară. Chiar și în rândul orașelor, doar patru din cele opt (Voluntari, Otopeni, Popești-Leordeni și Chitila) au reușit să se mențină pe lista celor 16 orașe din România care își acoperă cheltuielile curente din resurse proprii, între 2018 și 2025. Restul, Bragadiru, Pantelimon, Buftea și Măgurele, au oscilat sub acest prag, în ciuda expansiunii imobiliare.
Absenta specialiștilor din primării este o altă problemă cronică. Doar o comună din zece are un auditor intern, iar mai puțin de jumătate dispun de un arhitect-șef. Cum poate o primărie să planifice fără expertiză? O întrebare simplă, dar cu răspunsuri complicate. Chiar și acolo unde banii curg, cum este cazul comunei Chiajna, care a strâns venituri proprii de 25,5 milioane de euro în 2025, capacitatea de a gestiona acești bani rămâne îndoielnică.
Cercetătorii avertizează că Bucureștiul și Ilfovul nu pot fi reformate prin simple comasări de comune. Centrul unui cluster administrativ nu se alege după tabele contabile, ci în funcție de direcția în care gravitează cetățenii. O eventuală comasare a unei comune sărace cu una bogată ar putea părea o soluție simplă, dar fără o structură comună de guvernare, riscurile devin copleșitoare. Bucureștiul și Ilfovul riscă să piardă finanțările europene esențiale fără o abordare integrată.
În concluzie, analiza Funky Citizens subliniază necesitatea unei reforme profunde în administrarea regiunii. Este timpul ca autoritățile să înțeleagă că bogăția contabilă nu garantează succesul, iar cetățenii merită o administrație care să funcționeze eficient, nu doar pe hârtie.
