Ce se întâmplă când un simbol al industriei navale se transformă în fantomă? Prima licitație pentru vânzarea Șantierului Naval Mangalia s-a încheiat cu un eșec răsunător: niciun investitor nu s-a arătat interesat, lăsând autoritățile cu ochii în soare.
Vise mari au fost construite în jurul acestui obiectiv, prezentat drept un pilon al programului european SAFE. Dar realitatea e cruntă. Chiar și grupul german Rheinmetall, despre care oficialii români au spus că va construi aici patru nave militare, a absentat. Termenul limită a trecut fără oferte, iar lichidatorul CITR a confirmat: tăcere.
Ce a dus la acest dezastru? O explicație ar fi decizia creditorilor majoritari, controlați de grupul Damen, de a fixa prețul de pornire la 184 de milioane de euro, ignorând lichidarea de 84 de milioane. Și nu e doar o licitație, ci vor urma încă șase, toate cu aceleași condiții. Paul Dieter Cirlanaru, directorul CITR, a spus clar: „Operațiunea este una de vânzare în lichidare.”
Dar obstacolele nu se opresc aici. Cel care vrea să preia șantierul trebuie să aibă o înțelegere cu statul român, care deține terenul de dedesubt. În plus, o garanție de participare de 10% din prețul de pornire, adică 18 milioane de euro, face ca situația să fie și mai complicată. Laurențiu Gobeaja, liderul sindicatului Navalistul, a subliniat că „era previzibil că, în condițiile impuse, probabilitatea înscrierii la licitație este foarte redusă”.
Și acum, un alt capitol al poveștii: cei 271 de angajați rămași intră în preaviz, iar pe 16 iulie devin liberi de contract. Aceasta înseamnă că vor căuta alte locuri de muncă, iar navaliștii cu experiență vor fi greu de găsit. Gobeaja avertizează că „dacă situația trenează șase luni sau mai mult, va fi dificil să se mai poată recruta suficient personal specializat.”
În plus, Guvernul României a oferit un contract de 920 de milioane de euro grupului Rheinmetall, legând de acesta și preluarea șantierului din Mangalia. O strategie de vânzare care, dacă nu se va schimba, va condamna acest simbol al industriei navale la un destin incert. Speranțele rămân ca soluțiile necesare să fie găsite rapid, altfel, mulți navaliști care au plecat nu vor mai aștepta. Vor să revină, dar stabilitatea și motivația sunt esențiale.
