Corpul meu a devenit un sclav al sistemului. Așa se simt femeile din Maharashtra, India, care își scot uterul pentru a nu lipsi de la muncă. Ce preț plătesc pentru a supraviețui?
Într-o lume unde datoriile le țin captive, aceste femei muncesc pe plantatiile de trestie de zahar, uneori și 14 ore pe zi, pentru un salariu mizer de 3,75 euro. Când nu au altă opțiune, aleg să își sacrifice sănătatea reproductivă. Este un cerc vicios din care pare imposibil să scape.
O mare parte dintre aceste lucrătoare vin din zona Beed, unde locurile de muncă sunt extrem de limitate. Ele călătoresc peste 500 de kilometri pentru a culege trestie de zahăr, acceptând condiții inumane de muncă pentru a-și hrăni familiile. „Nimeni nu te ajută pe câmp”, spune Savita, o muncitoare obosită, care a ajuns să sufere de dureri insuportabile.
Femeile trăiesc în tabere improvizate, fără toalete sau apă curată. O zi de muncă pierdută înseamnă nu doar o penalizare financiară, ci și riscul de a-și pierde locul de muncă. Când durerile menstruale devin insuportabile, multe aleg histerectomia ca soluție.
„Ar fi un mare ajutor dacă cineva m-ar putea scăpa de această durere”, spune Poornima, o altă lucrătoare, care se gândește să facă operația din cauza suferinței constante. Însă costurile sunt mari, iar datoriile cresc. Aceasta este alegerea brutală pe care o fac fiecare zi.
Investigarea de către The Independent a scos la iveală o realitate sumbră: din cele 82.309 femei evaluate, 13.861 au suferit histerectomii, iar 45% dintre ele au raportat dureri persistente. Sistemul medical nu le oferă sprijinul necesar, forțându-le să se îndrepte spre clinici private unde tratamentele sunt insuficiente.
Femeile se simt neputincioase, iar sistemul le revendică pantecele doar pentru a putea continua să lucreze. „Durerea mea este insuportabilă”, mărturisește Poornima, care cheltuie anual 470 de euro pe analgezice. Într-un sistem care le exploatează, aceste femei devin victime ale unei societăți indiferențe.
