„Îți poți imagina o masă fără orez?” Ar fi o realitate șocantă pentru Asia, unde milioane de fermieri tremură sub povara costurilor explozive ale combustibilului și îngrășămintelor. Pe câmpurile vaste de orez din Asia de Sud-Est, speranțele sunt frânte de efectele devastatoare ale conflictului din Orientul Mijlociu. Fermierii văd recoltele cum le scapă printre degete.
De ce să investești timp și efort când prețurile o iau razna? În Thailanda, unii agricultori renunță să mai culeagă ceea ce au sădit, prea costisitor pentru buzunarele lor. Furtuna economică trece dincolo de granițele lor, cu fiecare blocaj în Strâmtoarea Ormuz, aducând teamă de o criză alimentară de proporții. Orezul este mai mult decât o hrană, este un pilon economic și social.
Pentru Patrick Davenport, un actor cheie în cultivarea orezului din Cambodgia, incertitudinea devine sinonimă cu panica. Fără promisiunea unui profit, fermierii ezită să mai planteze. Un sezon fără răsplată echivalează cu prăbușirea unui mod de viață.
Filipinele, cu titulatura de lider mondial în importul de orez, se clatină sub povara posibilelor pierderi de milioane de tone. Raul Montemayor, cu inima grea, prevede o producție cu 10% mai scăzută anul acesta. Va fi această reducere doar începutul unei crize mai adânci?
Ca un blestem asupra fermierilor, prețurile scăzute la vânzare contrazic costurile exorbitante ale producției. Maximo Torero de la FAO punctează: „Marjele minime îi descurajează să mai semene”. Pe un fundal de volatilitate economică, riscurile sunt maxime.
O fereastră temporală critică s-a deschis pentru agricultorii din regiune. Alisher Mirzabaev vede nevoia stringentă de decizii rapide, dar soluțiile sunt limitate. În ciuda alternativelor bio și solare, mulți nu au de ales decât să riște cu o nouă plantare. Vocea lui Ruel Bantugan, fermier din Filipine, răsună puternic: „Trebuie doar să riscam și să plantăm din nou”. Într-un joc al șansei, fermierii se confruntă cu alegeri imposibile.
