Ciprian Ciucu visează să regenereze Bucureștiul și să-l transforme în ceva similar cu Madridul. Dar cât de realist este acest plan?
Primarul General al Capitalei își setează ambițiile pe un model îndrăzneț: „dacă nu ca la Paris, măcar ca la Madrid”. Însă, în timp ce visurile lui se conturează, datoriile STB și Metrorex îi fac pe bucureșteni să se gândească la metode mai tradiționale de deplasare: mersul pe jos sau cu bicicleta. Nu toți au sau își permit o mașină.
Revoluția urbană pe care o propune Ciucu vine cu un termen de livrare de 10 ani. Proiectul de transformare a Capitalei se va desfășura pe parcursul a unui deceniu, promițând un oraș „cu adevărat european”. Magheru va scăpa de mașini și poluare, iar Dâmbovița va fi regenerată, cu piste de biciclete conectate și trotuare eliberate de automobile.
În teorie, totul sună minunat. Dar realitatea este că Bucureștiul are o problemă recurentă: trecerea de la planuri ambițioase la execuție efectivă. De exemplu, pentru Magheru, un concurs de soluții durează între 6 și 8 luni, urmat de proiectare, avize, licitații și, eventual, execuție. Dacă toate astrele administrative se aliniază, poate vom vedea și acele piațete verzi înainte să ne pensionăm.
Mesajul este unul „optimist”: ne așteaptă 10 ani grei. Bucureștiul are experiență în proiecte de amploare, dar ce îi lipsea era să afle că și viitorul va fi o provocare. Iar mutarea parcărilor subterane este elegantă: nu eliminăm mașinile, doar le ascundem. Pe suprafață rămân pietonii, bicicliștii și, sperăm, destule spații verzi.
În prezent, cea mai rapidă transformare pare să fie cea din Bucureștiul de azi în Bucureștiul promis pentru 2036. Dar, cel puțin, avem timp să ne obișnuim cu ideea că, într-o zi, Capitala va arăta european. Poate chiar înainte de următoarea revoluție urbanistică.
