Ce se întâmplă când o catastrofă lovește, iar informația devine o armă secretă? În Tibet și Nepal, sute de vieți sunt distruse, dar Beijingul a decis să închidă robinetul la știri. Grupuri de apărători ai drepturilor omului acuză China de restricționarea accesului jurnaliștilor în zonele afectate, unde familiile îndurerate caută disperate răspunsuri. Human Rights Watch (HRW) trage un semnal de alarmă: controlul informațiilor îngreunează găsirea celor dragi și înțelegerea proporțiilor dezastrului.
De ani de zile, jurnaliștii din întreaga lume cer permisiuni speciale pentru a pătrunde în Tibet, dar după viitura devastatoare de miercurea trecută, s-au văzut nevoiți să raporteze din Nepal, în timp ce presa chineză a monopolizat informația din regiunea tibetană. Eroii acestei povești sunt cei care luptă pentru transparență; personajele negative? Autoritățile chineze, care continuă să impună o tăcere asurzitoare asupra tragediei.
Maya Wang, directoarea adjunctă pentru Asia a HRW, subliniază că reacția Chinei este un scenariu bine cunoscut: restricționarea informațiilor, controlul relatării și autoelogierea conducerii. „Ca și la alte dezastre, coregrafia este familiară”, afirmă ea, evidențiind un tipar îngrijorător care se repetă în fața tragediilor umane.
În plus, Societatea pentru Popoarele Amenințate a adus în discuție blocada informațională impusă de guvernul chinez. Înregistrările video cu distrugerile din Gyirong au dispărut rapid de pe platformele online, lăsând un vid informațional care nu face decât să amplifice suferința celor afectați.
În fața acuzațiilor de cenzură, Beijingul a răspuns prin vocea purtătorului de cuvânt al ministerului de externe, Guo Jiakun, care susține că China a acționat cu deschidere și transparență. Dar, oare, poate fi cineva convins de acest lucru în fața dovezilor zdrobitoare ale tăcerii? În timpul eforturilor de intervenție, este timpul ca adevărul să iasă la iveală.
