România depășește pragul critic al datoriei publice
Pandemia de COVID-19 și conflictul din Ucraina au perturbat echilibrul financiar al Europei Centrale și de Est. Țări precum Ungaria s-au confruntat deja cu o datorie publică persistentă, depășind 70% din PIB. Acum, România intră în clubul statelor cu o datorie de peste 60% din PIB, un punct de cotitură în politica fiscală post-decembristă. Factorii de decizie trebuie să navigheze un peisaj economic complet diferit de cel post-criză, cu rate mai mari ale dobânzilor și o inflație în creștere.
Mecanisme de influență asupra datoriei
Pentru a stabiliza datoria publică, analiza economică identifică trei factori cheie: 1) efectul ‘bulgărelui de zăpadă’ (diferențialul r-g), 2) soldul bugetar primar, și 3) ajustările de stoc și flux. Primul reflectă interacțiunea între rata dobânzii și creșterea economică. Soldul bugetar primar exclude costurile cu dobânzile, iar ajustările de stoc pot veni din operațiuni financiare separate de deficitul bugetar.
Prognozele pentru 2025-2026 indică că România ar putea menține datoria publică stabilă cu un deficit bugetar primar de aproximativ 1% din PIB. Cu toate acestea, previziunile pentru 2026-2027 depășesc acest nivel, amplificând vulnerabilitatea fiscală.
Impactul regional
Comparativ, Polonia se confruntă cu o creștere a datoriei publice mai pronunțată decât România, dar plătește dobânzi mai mici. Acest paradox arată că nu doar dimensiunea datoriei contează, ci și condițiile de finanțare. Ungaria, deși cu o datorie mai mare, beneficiază de costuri mai avantajoase la dobânzi.
Această dinamica obligă România să considere ajustări fiscale viitoare, pentru a evita adâncirea problemei. Orice amânare ar putea crește povara datoriei, necesitând surplusuri bugetare viitoare pentru a restabili echilibrul.
Concluzie
Intrarea României în categoria statelor cu datorii publice mari schimbă regulile jocului fiscal. Este vital să gestionăm cu prudență creșterea acestei datorii, evitând escaladarea costurilor pe termen mediu și asigurând sustenabilitatea fiscală. Următorii pași trebuie să fie chibzuiți, evitând eforturi fiscale abrupte care ar putea destabiliza economia.