Gândește-te la asta: milioane de occidentali își fac bagajele și părăsesc țările natale, stabilind un nou record de emigrație. De ce? Este o adevărată transhumanță umană, iar datele de până acum sunt doar începutul. Aproximativ 4 milioane de oameni au plecat din Occident în 2024, cu 20% mai mulți decât înainte de pandemie.
Dar ce se întâmplă cu adevărat? Cine sunt acești oameni? Suedia a văzut o creștere de 60% a plecărilor, iar în Italia, emigrația a explodat. În Islanda, plecările sunt la cel mai înalt nivel înregistrat vreodată. Luăm Canada: aici, plecările în 2025 au crescut cu 34% comparativ cu șase ani în urmă, iar Noua Zeelandă a înregistrat o creștere de 29%.
Dar nu toată lumea fuge din motive disperate. De exemplu, economia Greciei a revenit atât de bine încât a reținut valul de emigranți. Totuși, pentru alții, plecarea este o strategie, o reacție la un Occident care pare că a eșuat în unele privințe politice și economice.
America este departe de a fi imună la aceste schimbări. Deportările de masă anunțate ar putea duce la plecarea a încă un milion de oameni din SUA până în 2026, pe lângă cei 2 milioane deja așteptați să plece.
În același timp, numărul expatriaților americani a crescut cu 11% din 2019 până în 2024. Oamenii educați din Noua Zeelandă au de cel puțin două ori mai multe șanse să emigreze dacă au o diplomă de licență.
Dubai a fost un magnet pentru expatriații din Occident, dar conflictele actuale în Golful Persic ar putea schimba lucrurile. Deja, numărul occidentalilor care locuiesc în alte țări decât cele natale a crescut cu 2 milioane.
Aceste mișcări sunt alimentate de trei factori cheie: normalizarea muncii la distanță, impozitele mai mici în alte țări și tensiunile politice interne. În special, impozitele au devenit o problemă majoră. O mulțime de bogătași din Marea Britanie plătesc impozite de aproximativ 40%, iar în SUA, impozitarea totală se apropie de un record istoric. Mulți aleg să se mute temporar pentru a economisi bani.
Și să nu uităm de aspectul politic. Spre exemplu, americanii care trăiesc în Londra nordică nu îl plac pe Trump, iar unii britanici din Dubai disprețuiesc „Britania socialistă a lui Keir Starmer”. Același lucru este valabil și pentru canadienii care nu mai suportă guvernarea liberală.
Toate acestea ne arată că multe țări occidentale par a fi într-o criză internă: scăderea încrederii în democrație. Studiile sugerează că există o corelație între declinul democratic și emigrare. Totuși, nu toată lumea plecată este pierdută pentru totdeauna: circa 40% dintre emigranții neozeelandezi se întorc într-un final.
Călătoriile lor aduc cu ele experiențe, idei și fonduri noi. Iar cei care nu se întorc devin parte dintr-o diasporă globală conectată.
