Când a devenit lumea un domino economic cu Iranul la butoane? Azi, efectele acestui nou război se resimt de la Islamabad la Tokyo. E un tsunami care se mișcă cu viteză, și nu-i pasă de granițe.
Energia care face jocurile
Imaginați-vă un carambol economic: totul pornește din strâmtoarea Ormuz, unde 20% din produsele energetice mondiale sunt prizoniere. Dacă ai impresia că benzina s-a scumpit prea mult la benzinărie, imaginează-ți ce simt oamenii din Asia de Sud.
Măsuri de supraviețuire în Asia: Pakistanul închide școli, reduce săptămâna de lucru și ridică prețul gazului. India are o dilemă existențială: cum să păstreze buteliile de gaz fără furturi sau speculații, în timp ce hotelurile își trag obloanele și arderea tradițională a corpului devine un lux. „Este ca un al doilea lockdown COVID-19 pentru noi,” spune amar un magnat al restaurantelor din Mumbai.
Cursa pentru resurse și decizii
China, de cealaltă parte, râde pe sub mustață. Rezervele mari de petrol și tranziția la cărbune oferă un as în mânecă pentru Beijing, în timp ce se pregătește pentru o tranziție verde. Filipinele, de exemplu, simt presiunea din plin: „Suntem victimele unui război pe care nu l-am ales”, declară președintele Ferdinand R. Marcos Jr.
Japonia, hotărâtă să rămână în joc, deschide barajele și eliberează cantități record de petrol din rezervele strategice. Dar e doar un plătitor de pompieri într-o clădire deja în flăcări.
Finalul deschis
Poate că tocmai acest impas va accelera dezvoltarea energiilor regenerabile, în special în țările care suferă cel mai mult. Dar cu prețuri care explodează și națiuni în prag de colaps, viitorul e mai puțin sigur. După cum spune o vorbă: când SUA strănută, lumea face gripă.
