În orașul Harbin, unde mercurul scade adesea sub minus 30 de grade Celsius, locuitorii s-au adaptat de-a lungul timpului fără sisteme centralizate de încălzire. Un cercetător originar din acest oraș, acum activ în Marea Britanie, sugerează că soluțiile tradiționale ar putea ajuta Europa să facă față crizei energetice.
Spre deosebire de sistemele moderne care încălzesc uniform întreaga locuință, metodele din Asia de Est se bazează pe o filosofie diferită: căldura trebuie să fie aproape de corp, evitând risipa de energie. Un exemplu este „kang”-ul, un pat-platformă din cărămizi de pământ, încălzit de soba din bucătărie. Acesta păstrează căldura pe tot parcursul nopții, cu un consum minim de combustibil.
Traditii care încălzesc
În Coreea, sistemul ondol transformă podeaua într-o suprafață caldă, iar în Japonia, kotatsu, o masă joasă acoperită cu o pătură groasă și un mic dispozitiv de încălzire, menține căldura exact acolo unde este nevoie.
Hașul pufos și hainele matlasate completează acest sistem, reducând nevoia de a încălzi excesiv interiorul.
Europa și memoria pierdută a eficienței
Irionia face că Europa nu e străină de astfel de soluții. De la hipocausturile romane la tapiseriile medievale care conservau căldura, soluțiile erau cândva ingenioase și eficiente. Însă, odată cu apariția încălzirii centralizate, aceste metode au fost abandonate.
Astăzi, prețurile mari ale energiei și locuințele prost izolate pun Europa într-o poziție dificilă. Tehnologii moderne precum pompele de căldură sunt utile, dar își dovedesc eficiența doar în clădiri concepute să conserve energie. Sistemele tradiționale sugerează că, pentru a atinge confortul termic, nu e nevoie de mai multă energie, ci de o gestionare mai isteață a acesteia.
Pe măsură ce Europa se confruntă cu ierni imprevizibile și cu o criză energetică, lecțiile trecutului s-ar putea dovedi mai valoroase ca niciodată. Kang-ul, ondol-ul și kotatsu-ul nu sunt doar relicve ale trecutului, ci modele pentru un viitor sustenabil.
About the Author
