Un studiu amplu din Suedia relevă o problemă sistemică în diagnosticarea fetelor cu autism. Rezultatele subliniază faptul că acestea sunt diagnosticate mai târziu și mai rar decât băieții, o constatare care nu reflectă o incidență mai mare a autismului la băieți, ci dificultăți în identificarea timpurie a simptomelor fetelor. Studiul a fost realizat de Institutul Karolinska, analizând persoane născute între 1985 și 2020.
Dintre cele 2,7 milioane de persoane incluse, 2,8% au fost diagnosticate cu autism între doi și 37 de ani. Până la 20 de ani, ratele de diagnostic între sexe devin aproape egale, contestând ideea că autismul este mai frecvent la bărbați. Dr. Caroline Fyfe, coordonatoarea studiului, menționează că femeile sunt subdiagnosticate sau diagnosticate târziu. De asemenea, cercetarea publicată în BMJ arată că diferențele de gen la diagnostic sunt constante sub 10 ani, dar scad pentru adulți.
Activista Anne Cary subliniază că prejudecățile sistemice influențează diagnosticarea. Fetele ajung să fie diagnosticate greșit cu alte tulburări psihice înainte de a fi recunoscute ca fiind autiste. Dr. Judith Brown de la National Autistic Society afirmă că genul nu ar trebui să împiedice accesul la diagnostic și sprijin. Ea atrage atenția asupra faptului că fetele maschează simptomele, ceea ce le complică diagnosticul.
Dr. Conor Davidson din Leeds susține că mulți psihiatri din Regatul Unit observă o creștere a numărului de femei care solicită evaluări pentru autism. El evidențiază nevoia ca psihiatrii să fie atenți la această posibilitate, mai ales la femeile ale căror simptome nu au fost recunoscute în copilărie.
Acest studiu deschide calea pentru o schimbare în abordarea diagnosticării autismului, subliniind importanța unei înțelegeri corecte și echitabile a simptomelor fetelor și femeilor. Stereotipurile de gen trebuie demontate pentru a asigura accesul echitabil la diagnostice corecte și sprijin adecvat.
