Una dintre cele mai costisitoare pierderi economice ale României este discutată prea puțin, deși statisticile o aduc periodic în prim-plan. Grupa de vârstă cea mai afectată de migrație este între 35 și 39 de ani, perioada maturității profesionale și a deciziilor de viață ireversibile.
Aproape 10% dintre românii plecați temporar au studii superioare. Iar dintre cei stabiliți în alte state europene, unul din patru este absolvent de facultate. Cel mai recent recensământ arată că numărul românilor cu studii superioare plecați la muncă în străinătate a crescut cu aproape 70.000 față de 2008, marcând o creștere de 144%.
Geografia acestui exod ne spune și mai multe. Cei mai mulți dintre emigranți provin din București, Constanța și Bihor. La nivel de educație generală, pierderile cele mai mari sunt în Moldova și Capitală, zone care ar fi avut nevoie de capital uman pentru dezvoltare.
Consecințele sunt clare. În centre universitare mari ca București, Cluj, Iași, Timișoara, presiunea pe piața muncii crește, iar reținerea competențelor devine dificilă. În sănătate, situația este deja critică, cu o rată a posturilor neocupate de peste două ori mai mare decât media economică.
Termenul de ‘exod de creiere’, folosit inițial pentru a descrie plecarea oamenilor de știință din Regatul Unit, descrie acum realitatea din România: ingineri, medici, cercetători, specialiști formați local care își construiesc viitorul altundeva. Până în 2006, migrația românească era preponderent temporară și dominată de persoane cu studii medii. Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, migrația înalt calificată a devenit fenomenul dominant.
România nu se confruntă doar cu un deficit de forță de muncă, ci cu o pierdere sistematică de viitor care nu se reflectă în bugete, dar se resimte puternic în spitale, universități și comunități întregi.
About the Author
