Aceeași dimineață obișnuită, aceeași mare liniștită și, dintr-o dată, un foc infernal în Strâmtoarea Ormuz! Atunci când nava românească Fundulea a fost atacată de iranieni, nu era vorba doar de un simplu incident maritim, ci de o scânteie ce putea aprinde întregul Golf Persic. Focul napalmului nu a afectat doar fierul navei, ci a răvășit și destine umane.
Cu un cargou plin de marmură și destinație clară: Kuweit. Totul părea în ordine până când vasele militare iraniene au început să tragă. „Au tras în noi!” au fost cuvintele șefului mecanic, plin de sânge, descriind haosul prin care a trecut echipajul românesc.
Echipajul se lupta cu flăcările dezlănțuite, în timp ce navele din Oman și un remorcher olandez încercau să stăpânească focul cu tunurile de apă. Dar de unde a apărut acest foc naram oarbești? Nicio insignă oficială, doar umbra unei agresiuni teroriste.
Radu Ion Lupu, căpitanul navei, a plătit un preț greu, fiind grav rănit și ulterior decedând. Martorul ocular Gheorghe Foriș își amintește momentul exploziei: „Proiectilele cu napalm mi-au transformat viața într-un coșmar instantaneu!”
Dramă umană nu se oprește aici. Timonierul Constantin Vârlan povestește cum, surprins în pijama, a simțit că nava se rupe. Privind în ochii atacatorului la mitralieră, a știut că soarta lor era un simplu joc al puterii pe ape internaționale.
Ajutoarele medicale de la bord, cu resurse limitate, au luptat cu disperare să salveze vieți. Lipsa echipamentului adecvat a făcut totul și mai dificil. Cu fiecare minut pierdut, greutatea deciziilor diplomatice a devenit apăsătoare. Ceausescu, conducerea României și tăcerea forțată de autoritățile române, toate s-au îmbinat în acest puzzle de o complexitate terifiantă.
Niciun marinar nu a renunțat să navigheze după această experiență șocantă. Poate că cea mai mare ironie este că doi ani mai târziu, Iranul avea să fie ultima oprire a lui Ceausescu. O coincidență sau un destin? Doar istoria știe.
