În ultimele două decenii, tema justiției și a anticorupției a fost un subiect central în România. Cu toate acestea, actorii principali nu au fost întotdeauna percepuți ca având intenții oneste de a servi interesul public. Obiectivul ar trebui să fie un sistem judiciar de calitate, care să ofere soluții rapide și echitabile. Însă, multe dintre figurile emblematice ale justiției par să fie mai interesate de ascensiunea în funcții, câștiguri materiale sau interese politice dictate de culise netransparente.
Rezultatul? În ianuarie 2026, încrederea populației în cinstea magistraților a scăzut drastic. Sentimentul de nedreptate se amplifică, iar mulți români se simt neputincioși, fără să mai aibă speranța că vor găsi dreptate în tribunalele din țară. În lupta dintre diverse grupuri din politică și justiție, apar uneori vârfuri de corupție și probleme profunde, mai ales la nivelul conducerii, chiar dacă mulți magistrați sunt de bună-credință.
O problemă acută este reticența tinerilor talentați de a deveni magistrați. Deși beneficiile financiare sunt tentante, teama de a fi dezavuați public cântărește mai greu. Existența pensiilor speciale și a privilegiilor exacerbează resentimentele populației, care suportă taxe din ce în ce mai mari și inflația record din Uniunea Europeană.
În ultimii 22 de ani, reformele justiției au fost adesea motivate de dorința de a mulțumi Bruxelles-ul, nu de nevoia reală a românilor de a avea un sistem eficient. Chiar și reforma din 2022, cu intenția de a ridica MCV-ul, a dezvăluit limite serioase. Durata mare a proceselor este o povară pentru justițiabili, iar magistrații sunt copleșiți de numărul mare de dosare.
Propunerea mea din octombrie 2025, de a rezolva această problemă, nu a fost luată în calcul de grupurile de lucru guvernamentale. În schimb, președintele României, Nicușor Dan, a făcut declarații controversate în urma consultărilor din decembrie 2025, afectând și mai mult imaginea magistraților. El i-a descris ca fiind timizi, preferând să-și exprime opiniile în locuri obscure în loc să ia poziție publică.
Facultățile de drept din România au proliferat, dar calitatea educației a scăzut. Am absolvit Dreptul la Universitatea din București în 1999, într-un sistem competitiv și riguros. Totuși, și acolo apar situații jenant de inadecvate, unde studenții sunt instruiți de profesori cu condamnări penale. Un asemenea context trimite un mesaj descurajant viitorilor magistrați.
Sociologii indică faptul că românii își pun mai multă încredere în Dumnezeu decât în sistemele publice nefuncționale, care ar trebui să le rezolve problemele. Omenirea caută speranță și soluții într-un context din ce în ce mai lipsit de perspective și suport public viabil.
About the Author
