Când noaptea cade și liniștea se așterne peste așezările de lângă Dunăre, sacalii ies la vânătoare. Sunt mulți și flămânzi. Ciobanii își păzesc turmele ca pe o comoară, dar noapte de noapte, haitele se furișează și lasă în urmă doar prăpăd. Sacalii devin tot mai mulți și mai îndrăzneți, iar atacurile sunt o realitate cruntă.
„În ultimele trei săptămâni, atacurile au explodat”, povestește un cioban cu un oftat greu. „Am pierdut 50 de animale în timp record. E un dezastru.” Și nu sunt doar oi. Mielușeii, fără apărare, devin pradă ușoară pentru aceste fiare.
Sacalii, aceste animale uimitor de rezistente, s-au înmulțit alarmant în lipsa prădătorilor naturali. Cu ochii care strălucesc ca niște lanterne în întuneric, se apropie de gospodării și stâne, ignorând câinii legați. „Cum latră câinii, apar și ei. Facem cu rândul să-i gonim, dar sunt prea mulți”, adaugă alt cioban.
Autoritățile din Delta Dunării au decis să treacă la acțiune: capturarea a 400 de sacali până la sfârșitul anului. Însă în zadar se încercă soluții, mizele cresc. Fiecare noapte e o nouă luptă, iar sătenii sunt epuizați, dar nu se predau.
Este o criză care cere măsuri drastice. Primarul comunei Călărași din județul Dolj nu își poate ascunde frustrarea: „Cred că trebuie să recurgem la metode radicale, ca pe vremuri.”
Între timp, în satele adormite de pe malul Dunării, lumina farurilor și frica sunt tovarășii de fiecare noapte ai celor care își apără cu stoicism munca de o viață.
