Colectivismul, o rețetă cu gust amar pentru unii
James Bovard, jurnalist al New York Post, își începe editorialul cu un ecou din trecut. Primarul din New York, Mamdani, a promis că va înlocui ‘cinismul individualismului cu căldura colectivismului’. Pentru mulți români trecuți de 40 de ani, aceste cuvinte trezesc amintiri neliniștitoare despre vremurile lui Nicolae Ceaușescu.
Jurnalistul american, care a văzut direct efectele comunismului în Bucureștiul anilor ’80, avertizează asupra pericolelor din spatele retoricii de tip colectivist. Bovard sugerează că promisiunile de genul îngrijirii gratuite a copiilor ascund uneori un control statal copleșitor.
Paralela între epoci
Mamdani promovează noi subvenții, prezentându-le ca pe niște piloni ai libertății. Totuși, Bovard își amintește de regimul lui Ceaușescu, unde colectivismul masca austeritatea și controlul total asupra indivizilor. De exemplu, politicienii români proclamau sănătatea gratuită, dar, în realitate, înregistrarea oficială a nou-născuților era condiționată de supraviețuirea primei luni de viață.
Bovard își amintește cum regimul ceaușist interzicea chiar și hărțile Bucureștiului ca măsură de precauție absurdă. În 1987, cerând o hartă la hotel, jurnalistul a fost întâmpinat cu suspiciune: ‘Dacă vrei să ajungi undeva, spune-mi unde e și îți voi explica drumul’, i-a spus recepționerul.
Amintirile care nu dispar
Ce e tulburător la comparația făcută de Bovard este că ideile lui Mamdani par să oglindească aceleași concepte care au distrus destine în România. Tânărul primar, care nu a trăit sub comunism, totuși promovează politici ce riscă să sugrume libertatea individuală.
Bovard încheie într-o notă tăioasă: ‘Ceausescu și soția sa au fost executați cu doi ani înainte de nașterea lui Mamdani, dar retorica dictatorului nu a mai influențat acei români care s-au săturat de asuprire’.
About the Author
