Pe parcursul a un miliard de ani, durata unei zile pe Pământ a fost de doar 19 ore. Această perioadă fascinantă se leagă de mișcarea oceanelor și a atmosferei, având un rol crucial în creșterea lentă a oxigenului și evoluția vieții. Geologii au numit-o „miliardul plictisitor”, dar noul studiu sugerează o poveste captivantă.
Jocul de forțe cosmic
Rotirea Pământului încetinește în mod natural. Luna trage de oceane, generând maree care rămân în urmă față de rotația planetei, creând un cuplu de forțe. Energia astfel pierdută determină Luna să se îndepărteze, iar zilele devin mai lungi. Însă, în acea perioadă, un alt „jucător” echilibra situația. Soarele, prin încălzirea atmosferei, a generat maree atmosferice ce au accelerat ușor rotația planetei.
Pentru a testa această teorie, cercetătorii au analizat date geologice precambriene, folosind ciclostratigrafia. Această metodă studiază tiparele ritmice din sedimente, influențate de ciclurile Milankovitch, cum sunt precesia și oblicitatea. O rotație mai rapidă presupune cicluri mai scurte. Analizând 22 de estimări, cercetătorii au descoperit un platou de aproximativ 19 ore între 2 și 1 miliard de ani în urmă, care precede creșterea spre durata actuală a zilei.
Rezonanța mareică și atmosfera misterioasă
În acel Precambrian, Pământul se rotea mai rapid, slăbind efectul mareei lunare. Totodată, mareele termice produse de Soare formau unde globale de presiune, numite unde Lamb, amplificate de rezonanță. Atunci când condițiile atmosferice permiteau această rezonanță, ele contrabalansau forța de frânare a Lunii.
Rezultatele indică o corelație între acest platou de 19 ore și schimbările majore de oxigen. El se plasează într-o perioadă cu climă stabilă și evoluție biologică lentă. Acesta coincide cu intervalul dintre două evenimente majore de oxigenare. După primul, cunoscut ca Marele Eveniment de Oxigenare, nivelurile de oxigen au crescut, permițând acumularea de ozon.
Aceste schimbări afectează absorția luminii solare de către atmosferă și, implicit, mareele termice. Cercetătorii cred că această atmosferă în continuă schimbare a menținut rezonanța mareică pentru un miliard de ani, apoi s-a rupt. Zilele mai lungi rezultate au oferit microbilor mai multă lumină, favorizând creșterea oxigenului necesar vieții complexe.
Implicatii moderne
Pentru noi, durata unei zile pare neschimbătoare. Rutina cotidiană – răsăritul, orele de vârf, ora de culcare – ne induce această impresie. Totuși, studiul amintit ne arată că durata unei zile este modelată de interacțiuni complexe între oceane, atmosfera și sistemul Pământ-Lună.
Acesta reprezintă un prim pas în înțelegerea fenomenului. Datele geologice sunt limitate, iar condițiile care au creat rezonanța rămân un subiect de studiu. Dar ideea că atmosfera a menținut cândva rotația Pământului constantă timp de un miliard de ani este o ipoteză fascinantă. Durata unei zile, aparent simplă, este legată de climă, chimie și istoria lentă a vieții pe planeta noastră.
About the Author
