Speranțe și proteste în aerul Iranului
În decembrie, un val de curaj a măturat Iranul: sute de femei au sfidat normele stricte ale regimului teocratic, alergând liber pe insula Kish, îmbrăcate în tricouri și colanți. Acest gest provocator reflectă un dor de schimbare care fierbe sub supravegherea autorităților. Într-un alt moment de resemnare culturală, muzicieni din Teheran au făcut orașul să vibreze cu riff-ul cunoscutului hit rock ‘Seven Nation Army’. Scena s-a răspândit viral, subliniind dorința de libertate și de redefinire socială.
Un regim sub presiunea timpului
La cârma țării se află liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, de 86 de ani, a cărui sănătate precară și stil conservator sunt reperele unei guvernări care încearcă să supraviețuiască furtunilor politice și economice. Cu un trecut de revoluționar și un prezent marcat de limitări, Khamenei stă într-un joc de așteptare, evitând deciziile cruciale care ar putea să-i destabilizeze și mai mult regimul fragil.
Presiunea crește și din exterior. Israelul continuă să facă lobby puternic pe lângă Statele Unite pentru acțiuni decisive împotriva Iranului, tensionând și mai mult atmosfera politică internațională. Totuși, Khamenei pare blocat în strategiile sale vechi, provocând nemulțumiri și deziluzie în rândul populației.
Cetățeni pierduți între crize
În peisajul urban al Iranului, smogul dens ascunde un adevăr dureros: crizele economice și de mediu se întrepătrund, alimentate de decizii guvernamentale ineficiente. Desperate să asigure energie electrică pe timp de iarnă, autoritățile ard combustibil de slabă calitate, în timp ce seceta devastatoare pune presiune pe rezervele de apă. Economia, bântuită de inflație și devalorizarea rapidă a rialului, generează tensiuni sociale crescute.
Presiunea a fost resimțită și de președintele Masoud Pezeshkian, care a început discuții cu protestatarii și a provocat schimbări în cadrul Băncii Centrale, totul pentru a recâștiga controlul pierdut.
Strategia învechită a unui lider obosit
Khamenei își susține strategia cu încăpățânare. Construcția de rachete și drone, tentativa de a reface alianțe regionale afectate de Israel și refuzul condițiilor occidentale pentru ridicarea sancțiunilor caracterizează o politică externă stagnantă. În interior, se resimte o dorință covârșitoare de schimbare, cu moderati, reformiști și radicali care își doresc fiecare altceva.
Orizonturi incertitudini
Așteptările cresc, iar plecarea lui Khamenei pare inevitabilă. Succesorul său, care nu este încă stabilit clar, va avea șansa să remodeleze traiectoria Iranului. Fie că va fi Mojtaba Khamenei sau Hassan Khomeini, viitorul țării va depinde de forțele interne, nu de influența externă.
În această incertitudine, o singură certitudine se impune: dorința de schimbare în rândul iranienilor este acum mai puternică ca niciodată.
About the Author
