Elena Bancila și puloverul albastru
Elena Bancila își aminteste cum Crăciunul vine cu un gust amar: fiul său, Bogdan Serban, și-a pierdut viața în Ajunul Crăciunului 1989. În acea zi, a reușit să recupereze hainele sângeroase ale fiului: pantaloni, cravată și cămașă, toate negre, alături de un pulover albastru, cadou de ziua lui. Astăzi, puloverul este doar un exponat uitat al Muzeului Militar Național. Din 2014, când secția dedicată Revoluției a fost închisă fără explicații, puloverul a rămas ‘în conservare’. Elena nu s-a împăcat niciodată cu asta. Puloverul albastru e simbolul unui trecut înghețat în timp.
Amintiri și durere
‘Durerea îți dă o forță extraordinară’, spune ea. Însă pentru Elena, durerea s-a transformat în furie față de instituțiile care, spune ea, îngroapă trecutul alături de amintirea acestor tineri. Bogdan, care strigase pentru libertate și se întorsese viu acasă pe 22 decembrie 1989, a plecat din nou spre Televiziunea Română, fără să mai revină niciodată.
Misterul asasinului necunoscut
Bogdan a fost împușcat pe 22 decembrie 1989. Un martor a povestit că l-a văzut cu mâinile ridicate strigând ‘Trage, lașule!’, înainte de a se prăbuși. Al doilea glonț, menit să-i nimerească inima, a fost deviat, ajungând în coloana vertebrală. Bogdan a murit două zile mai târziu, iar glonțul a fost îngropat cu el.
Muzeul tăcerii
Reprezentanții Muzeului Militar Național declară că sala Revoluției este destinată expozițiilor temporare. Însă pentru Elena, este o sală goală și un simbol al tăcerii. Ea a cerut restituirea puloverului, dar cererea ei a rămas fără răspuns.
Un Crăciun imposibil
Pe 24 decembrie, Elena a fost informată că Bogdan era într-o stare gravă. În seara aceea a primit vestea pe care o temea: fiul ei murise. Acei colegi de muncă care i-au adus hainele fiului i-au adus și trupul neînsuflețit. ‘Pentru mine nu există Crăciun’, spune ea, rememorând sosirea acelei mașini cu sirene care aduceau un mesaj îngrozitor: Stan Serban Bogdan, 1968-1989.
About the Author
