Ce înseamnă cu adevărat să fii „omul fără chip”? Rusia răspunde printr-o celebrare grandioasă a lui Markus Wolf, fostul șef al spionajului est-german, care a devenit o legendă în timpul Războiului Rece. Recent, un relief din bronz și o placă de granit au fost dezvăluite pe fațada clădirii din Moscova, unde Wolf a locuit între 1934 și 1945, după ce a fugit de naziști. Dar cine a fost cu adevărat acest om care a reușit să pătrundă adânc în inimile și mințile adversarilor săi?
Wolf, decedat în 2006, la 83 de ani, a condus divizia de informații externe a Ministerului pentru Securitatea Statului din Germania de Est timp de aproape trei decenii. A fost un maestru al spionajului, iar agențiile occidentale l-au cunoscut abia la sfârșitul anilor 1970, când a fost deja un simbol al eficienței și al tăcerii.
„Să-l omagiezi pe Wolf înseamnă să recunoști puterea și influența pe care le-a avut asupra cursului istoriei”, a afirmat Serghei Nariskin, șeful serviciului de informații externe al Rusiei. El l-a descris pe Wolf ca pe un „patriot al Germaniei” și un „prieten loial” al Rusiei, subliniind impactul său asupra serviciilor secrete mondiale. De la infiltrarea cercului apropiat al cancelarului Willy Brandt, care a dus la demisia acestuia în 1974, până la transformarea Stasi într-o forță de temut, Wolf a demonstrat că spionajul este o artă și o știință.
Sotia sa, Andrea, a transmis mulțumiri tuturor „prietenilor ruși” care au menținut vie memoria lui Wolf, o mișcare care deschide o discuție despre cum istoria și amintirile pot fi rescrise de cei care le onorează. În stânga plăcii dedicate lui Wolf, o altă placă comemorează moștenirea artistică a familiei sale, inclusiv pe tatăl său, Friedrich Wolf, și pe fratele său, regizorul Konrad Wolf.
Într-o lume în care valorile se schimbă rapid, ce ne spune această celebrare despre relațiile internaționale și despre cum ne raportăm la istorie? Într-o eră în care trecutul este din ce în ce mai contestat, poate că amintirea lui Markus Wolf este o invitație la reflecție.
