Peste 8.000 de vieți curmate într-un singur an. De ce continuă bolile ca meningita, holera și ciuma să bântuie lumea în 2026?
Meningita bacteriană face ravagii în țările din „centura africană a meningitei”, o zonă care se întinde din Senegal până în Etiopia. Aici, epidemii apar periodic, lăsând în urmă victime și neputință. Totuși, un far de speranță strălucește: vaccinarea. Din 2010, introducerea vaccinului împotriva meningococului de tip A a dus la o scădere uluitoare de peste 99% a cazurilor în rândul populațiilor vaccinate. În 2025, Niger a fost prima țară care a desfășurat o campanie națională cu un vaccin mai nou, care protejează împotriva a cinci tipuri de meningococ. Aceasta este o victorie, dar nu suficientă.
În România, meningita meningococică este rară, dar Institutul Național de Sănătate Publică a raportat 35 de cazuri în 2025, cu un deces tragic. Până în 2026, 10 cazuri au fost confirmate. Cât de pregătiți suntem cu adevărat?
Holera, o altă amenințare mortală, a provocat aproape 8.000 de decese în 2025, cu un procent alarmant de pacienți care nu au ajuns la tratament la timp. Organizatia Mondială a Sănătății a raportat peste 450.000 de cazuri, iar numărul deceselor a crescut cu 30% față de anul precedent. Acest bilanț este cel mai mare din 1999. Cele mai afectate țări – Angola, Bangladesh, Republica Democratică Congo, Nigeria, Sudanul de Sud, Sudan și Yemen – au concentrat 90% din cazuri. În Africa, cazurile au crescut cu 34%, iar decesele cu 58% față de 2024. OMS ne reamintește: „Nimeni nu ar trebui să moară astăzi de holera, când avem instrumentele necesare pentru a preveni și trata această boală”.
Dar nu ne oprim aici. Ciuma, una dintre cele mai devastatoare epidemii din istorie, continuă să infecteze oameni. Între 2019 și 2025, zece țări au raportat cazuri suspecte, iar șase au confirmat îmbolnăviri. Aproape 4.000 de cazuri suspecte și peste 400 de decese corespund unei rate a mortalității de 11%. Cele mai multe cazuri au fost în Republica Democratică Congo și Madagascar, unde boala persistă. Ciuma se transmite de obicei între animale prin intermediul puricilor, dar nu există garanția că nu va apărea și în alte țări.
Supravegherea populațiilor de rozătoare și intervenția rapidă sunt esențiale pentru a preveni o nouă epidemie de amploare. Rămâne întrebarea: cât de pregătiți suntem să facem față acestor provocări?
