Ce se întâmplă când sportul devine câmp de luptă în geopolitică? România, alături de alte opt state europene, a tras un semnal de alarmă: taie finanțarea organizațiilor sportive care acceptă sportivi din Rusia și Belarus. Această propunere, adresată comisarului european pentru tineret și sport, Glenn Micallef, vizează instituții de prestigiu precum CIO, Federația Mondială de Natație și Federația Internațională de Scrimă.
Într-o mișcare fără precedent, aceste state au hotărât să folosească pârghia financiară a Uniunii Europene pentru a combate revenirea sportivilor ruși și belaruși pe scena internațională. Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 2028 se apropie, iar tensiunile cresc. CIO a ridicat recent suspendarea Comitetului Olimpic Rus, lăsând loc pentru o confruntare inevitabilă între guvernele europene și mișcarea olimpică.
Într-o scrisoare, Estonia, Danemarca, Finlanda, Letonia, Lituania, Țările de Jos, Polonia, România și Suedia au cerut excluderea acestor organizații din programul Erasmus+ și din alte scheme de sprijin financiar. De ce? Pentru că readmiterea sportivilor din aceste țări ignoră realitatea dură a sportivilor ucraineni, care se confruntă cu distrugerea infrastructurii și recrutarea forțată în armată.
„Sportul nu poate fi separat de politică”, subliniază scrisoarea. Când mii de ucraineni și-au pierdut viața, afirmațiile despre sport ca un refugiu apolitic sună gol. Aceste țări nu cer doar sancțiuni financiare, ci și limitarea participării organizațiilor care nu respectă regulile la forumurile sportive europene. O luptă care transcende terenul de sport și care ar putea schimba fața competițiilor internaționale.
