Ce se întâmplă când compasiunea se lovește de responsabilitate? Mirela Nemtanu, CEO al Hospice Casa Speranței, a aruncat o lumină dureroasă asupra cazului Viorel Pasca, afirmând că statul nu a fost un simplu spectator în funcționarea centrului de la Dumbrava, ci a fost activ implicat. Trimiterea pacienților acolo a fost, de fapt, un gest care pune sub semnul întrebării eficiența sistemului de sănătate și a protecției sociale din România.
Nemtanu a declarat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24 că statul are o obligație constituțională de a proteja viețile celor vulnerabili. Cine, dacă nu statul, ar trebui să aibă grijă de cei care nu se pot îngriji singuri? Această întrebare ar trebui să ne frământe pe toți. Statul nu doar că știa de existența centrului, dar l-a și încurajat, trimițând pacienți în mod constant.
„Răspunderea aparține, fără dubii, statului”, a subliniat Nemtanu, întrebându-se, retoric, ce se întâmplă cu acei oameni care sunt lăsați pe marginea societății. În același timp, ea a subliniat că responsabilitatea nu revine doar autorităților, ci și celor care aleg să ofere îngrijire. „Compasiunea nu este suficientă”, a spus ea, adăugând că responsabilitatea profesională este esențială în îngrijirea pacienților aflați în situații critice.
„Compasiunea trebuie completată cu responsabilitate”, a avertizat Nemtanu, argumentând că trebuie să existe un echilibru între a ajuta și a respecta cadrul legal. Deși sunt legitime emoțiile ambelor tabere, ea subliniază că fără o licențiere corespunzătoare, pacienții nu primesc tratamentul adecvat.
„Există totuși o responsabilitate care trebuie asumată”, a insistat ea, evidențiind importanța licențierii ca o garanție a calității îngrijirii. „Pacienții care veneau acolo nu erau simpli oameni; erau pacienți care meritau îngrijire profesională.”
Întrebată dacă centrul ar fi putut obține autorizațiile necesare în cei aproape 20 de ani de funcționare, răspunsul ei a fost clar: „Evident că da. Autorizarea se putea face.” Aceasta nu este doar o chestiune de birocrație, ci de responsabilitate față de cei care nu se pot apăra singuri.
Debatul despre cazul Pasca nu ar trebui să se reducă la o luptă între compasiune și respectarea legii. Mai presus de orice, este vorba despre dreptul persoanelor vulnerabile de a primi îngrijire profesionistă și responsabilă. „Compasiunea, blândețea și bunătatea sunt importante, dar trebuie să existe și răspundere”, a concluzionat Nemtanu, lăsând o întrebare deschisă pentru noi toți: cine are grijă de cei mai vulnerabili dintre noi?
