Ce se întâmplă când te afli pe aceeași scenă cu legendele teatrului românesc? Serban Pavlu ne dezvăluie că, pentru el, marii actori precum Victor Rebengiuc, Marcel Iureș și Mariana Mihut nu sunt doar colegi, ci adevărate școli de viață.
În podcastul „Altceva cu Adrian Artene”, Pavlu vorbește despre cum fiecare întâlnire cu acești titani ai scenei a fost o oportunitate de a învăța, de a crește, de a-și înțelege meseria mai profund. „Privindu-l pe Victor Rebengiuc, de exemplu, înveți despre meseria asta niște lucruri esențiale. Este o artă, dar și un meșteșug”, spune el.
Experiența de a lucra alături de acești actori nu se compară cu nimic din ce poți învăța într-o sală de clasă. Pavlu își amintește cum, pe parcursul a două decenii, a avut ocazia să observe și să învețe din exercițiile funcționale ale lui Rebengiuc, dar și ale altor mari actori. „Am avut șansa să joc cu oamenii ăștia”, afirmă el cu admirație.
Dar nu totul este roz. Presiunea de a juca lângă un mare artist poate fi copleșitoare. „Uneori, prezența lor te poate inhiba”, recunoaște Pavlu. „Este o presiune a bunului-simț. Îți dai seama că ești limitat, că nu poți ține pasul cu ei”, adaugă el.
Își compară experiența cu o alergare alături de un partener mai rapid. La început, totul pare ușor, dar pe măsură ce cursa avansează, diferența de ritm devine evidentă. „E ca și cum pleci cu cineva într-o alergare. La început ești simpatic, dar apoi începi să gâfâi”, spune Pavlu, subliniind dificultățile de a ține pasul cu cei mai buni.
„Pentru cine are ochi să vadă, are ce vedea. Pentru cine are urechi să audă, are ce auzi”, încheie el, lăsându-ne cu gândul la lecțiile pe care le putem învăța din fiecare întâlnire.
