Cum ajung autobuzele Otokar să stea mai mult în garaj decât pe drumuri

Știi cum e să cumperi ceva scump și să nu poți folosi când ai nevoie? Așa se simte Bucureștiul cu autobuzele Otokar, care parcă au mai multe zile de concediu decât drumurile capitalei.

Motivul? Tehnologia care ar trebui să salveze planeta e, de fapt, călcâiul lui Ahile. Sistemele de post-tratare a gazelor de evacuare ale autobuzelor turcești sunt o provocare zilnică pentru STB. Se pare că nu-i de ajuns doar să ai autobuze noi cu norma Euro 6, dacă acele gazele nu sunt ‘curățate’ eficient. Fără AdBlue și alte substanțe critice, acestea nu numai că își pierd strălucirea ecologică, dar devin poluante și irespirabile.

STB spune că doar 20 din cele 400 de autobuze sunt acum blocate. Majoritatea, 18 dintre ele, sunt victime ale străzilor și accidentelor de circulație, iar restul de două suferă la motor. Dar cum rămâne cu zilele de ‘concediu medical’ pe care le iau? Deși STB insistă că nu sacrifică autobuze pentru piese de schimb, colapsul financiar îl obligă să caute soluții pentru piesele lipsă.

Eroii și infractorii: Cine plătește prețul acestor ‘stopuri forțate’? Cetățeanul de rând, care așteaptă în stație. Șoferii, care jonglează cu mașini capricioase. Și, la o adică, mediul, care plătește atunci când autobuzele stau pe margine, în loc să transporte în mod eco-prietenos mii de bucureșteni.

Gândește-te la asta: zilnic, avem autobuze retrase temporar pentru diverse revizii și inspecții tehnice. Întrebarea este cât de „temporar” este acest temporar și cine răspunde în cele din urmă? Cum își poate reveni STB din acest „concediu” tehnic și financiar, pentru ca străzile să fie dominate de autobuze în mișcare și nu de scaune goale?