Politica carbonului: Davids români versus Goliat-ul european
„Pe bune acum, UE atacă România!” – așa sună acuzația lansată de Marc Beacom, liderul BSOG, în mijlocul unei conferințe explozive. Gazele autohtone par să fi devenit ținta unei politici de mediu europene care favorizează alți furnizori internaționali cu o amprentă de carbon mai mare.
Dar de ce România? De ce acum? Sebastian Burduja, fost ministru al energiei, ridică și mai mult temperatura: „Nu este drept să impui României un sfert din obligația de stocare a CO2-ului, în condițiile în care contribuția noastră la emisiile continentale e minusculă.”
Producătorii sub asediu
- OMV Petrom: 5,88 milioane de tone CO2 pe an.
- Romgaz: 4,12 milioane de tone CO2 pe an.
- Black Sea Oil & Gas: 250 mii tone CO2 pe an.
Aceste cifre par să fie mai degrabă amenințări decât soluții sustenabile, determinând companiile românești să dea UE în judecată. Se pare că micul David român nu se teme să arunce cu pietre juridice către gigantul european.
Cum ajută asta pe cetățeanul de rând? Pe cine favorizează, de fapt, UE? Aceasta e întrebarea care rămâne deschisă.
