Imaginează-ți că locuiești într-un cartier cu istorie bogată, iar într-o zi realizezi că legătura ta cu natura, acele lacuri unde te-ai recreat ani la rând, pur și simplu nu mai există. În Damaroaia, asta e realitatea crudă.
Cartierul, cândva un refugiu pentru veteranii Primului Război Mondial, e acum un simbol al schimbării urbane din București. Terenurile oferite soldaților s-au transformat într-o adunătură de case și cocioabe, iar poveștile lor sunt acoperite de praful istoriei.
Azi, Damaroaia este parte din cele șase cartiere care orbitează în jurul mai-marelui Bucureștii Noi. Împreună, visează să devină un arondisment de sine stătător. Însă, până atunci, oamenii se întreabă cum și-au pierdut accesul la prețioasele lacuri.
Acestea nu sunt doar ape; sunt ecoul unui trecut comun. Experții propun reorganizare administrativă, dar cetățenii se simt pierduți între planuri și promisiuni. Pe măsură ce urbanismul avansează, identitatea Damaroaiei pare să alunece pe o pânză invizibilă, exact ca lacurile care le-au fost luate.
