Imaginați-vă un scenariu în care fiecare mișcare devine un joc de șah periculos. Aici ne aflăm în conflictul dintre SUA și Iran, iar fostul ministru de Externe al României, Emil Hurezeanu, nu se abține să dea cărțile pe față.
Donald Trump, prins între așteptările aliaților și o națiune iraniană tenace, riscă să declanșeze o reacție de reziliență națională care i-ar putea da peste cap planurile. „Un coșmar” pentru liderul american și întreaga lume, avertizează Hurezeanu.
Realitatea geopolitică nu este niciodată albă sau neagră. Cum ar fi dacă, în loc să își atingă obiectivele rapid, SUA și Israelul ar intra într-un conflict de durată, precum cel din Kosovo sau Vietnam? Bombardamentele de 3 zile s-au transformat în 76 de zile în Balcani.
Iar în Vietnam, controlul aerian nu a fost suficient pentru o victorie fulgerătoare. De aceea, intervențiile militare sunt adesea un teren minat de imprevizibil.
Hurezeanu explică cum escaladarea pe orizontală poate răspândi focul conflictului dincolo de Iran, implicând chiar și alte națiuni din Golf, „actori regionali fiind aliați”, explică el.
Pe măsură ce tensiunea crește, întrebarea se pune: Își calculează Trump corect pașii sau se grăbește? Și dacă planurile americane și israeliene există de mult, de ce stă Orientul Mijlociu pe un butoi de pulbere?
Pe fundal, Strâmtoarea Ormuz rămâne o arteră vitală blocată de Gardienii Revoluției, sfidându-i pe cei care susțin că forțele navale iraniene au fost distruse. Dacă așa stau lucrurile, de ce nicio navă nu trece prin acea zonă strategică?
Trump vrea un sfârșit rapid, dar în Orient, lucrurile nu sunt atât de simple. Iranul, deși slăbit, s-ar putea transforma într-un catalizator pentru schimbări interne, așteptate de toți. Societatea iraniană ar putea ieși în stradă, dar nu sub auspiciile unui sfârșit păcii, ci al unei noi confruntări.
Pe când viitorul Orientului Mijlociu atârnă de un fir subțire, lumea privește cu teamă dar și speranță. Va fi acest conflict un ecou al trecutului sau prologul unui viitor diferit?
