În mijlocul unui cer înfuriat de focuri și al unei regiuni care pândește la un nou conflict, SUA atrag linia roșie: ‘Opriți atacurile asupra infrastructurii petroliere a Iranului!’.
Cu fum dens și ploi acide amenințând Teheranul, un oraș cu 10 milioane de locuitori, Washingtonul calculează repercusiunile. Cei care stăpânesc petrolul stăpânesc, se pare, un echilibru fragil, iar Administrația Trump nu ia asta în glumă.
Dar de ce această mișcare strategică? Trump consideră că lovirea infrastructurii energetice a Iranului nu este o opțiune, ci un catalizator apocaliptic ce va stârni contraatacuri și va zdruncina stabilitatea energetică în întreaga regiune a Golfului. Mesajul său, transmis pe Truth Social, era clar: orice atac asupra instalațiilor petroliere ale Golfului va aduce un răspuns devastator de 20 de ori mai dur.
Un aliat israelian de rang înalt dezvăluie că administrația americană vrea să fie notificată înainte de orice acțiune viitoare. O strategie de precauție menită să calmeze apele deja tulburi.
Senatorul Lindsey Graham sare și el în arena declarațiilor cu o precizare emoționantă: ‘Fiecare lovitură ar trebui să ne apropie de obiectivul eliberării poporului iranian, fără a distruge viitorul lor’. Declarațiile sunt tensionate și acompaniază gesturi strategice aproape teatrale. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a fost prompt în a clarifica că SUA nu sunt implicate în aceste atacuri.
Casa Albă, la fel ca ambasada Israelului la Washington, păstrează tăcerea. Jocul geopolitic nu a fost nicicând mai captivant sau mai periculos. Privim către Golful Persic și așteptăm următoarea mutare.
