De unde vin banii, premierul întreabă. O întrebare aparent simplă, dar care ridică cortina unei piese politice complexe. În plin dans al negocierilor bugetare, întrebarea esențială a prim-ministrului, „de unde vin banii?”, așteaptă un răspuns mai bine fundamentat decât „să nu mai mărim bugetul la București”.
Florin Negruțiu, cunoscut pentru critica sa acerbă, deschide o fereastră spre culisele politicii fiscale: un festival al pomenilor din bani care nu există. PSD continuă tradiția de a promite un pachet social impresionant de 3,4 miliarde de lei, dar fără să indice sursa de finanțare. Ce se întâmplă, de fapt? Politicienii își așteaptă aplauzele fără să știe cine va achita nota de plată.
Negruțiu scoate în evidență o problemă cu rădăcini adânci: iresponsabilitatea financiară. Genul acesta de generozitate politică fără acoperire nu este o noutate, dar consecințele sunt mai acute ca niciodată. Educația primește și ea o lovitură dureroasă: minus 3 miliarde. Cum să ne mai întrebăm de ce suntem mai vulnerabili la manipulare online decât la atacuri reale, când educația – adevărata noastră apărare – este subfinanțată sistematic?
Claudiu Pandaru completează tabloul cu o observație dureroasă: discuțiile economice par să se învârtă în jurul unui cerc vicios. Premierul cere soluții concrete, dar discuțiile se izbesc de un zid politic. Și nu se ajunge la o concluzie. În acest context, cetățeanul rămâne spectator, între speranță și incertitudine, într-o economie unde banii par să fie și să nu fie, ca un miraj politic.
