NATO fierbe! Bombardamentele asupra Iranului, orchestrate de Statele Unite și Israel, au creat valuri neașteptate în Europa. Mark Rutte, secretarul general al NATO, a scuturat o lume întreagă cu declarațiile sale surprinzătoare la Skopje: ‘Mulți colegi din NATO aplaudă eliminarea amenințării nucleare a Iranului’.
Dar ce înseamnă asta pentru noi? Imediat, apare întrebarea: poate o alianță dedicată apărării să fie un spectator pasiv în fața unei astfel de acțiuni decisive?
Se spune că Alianța Nord-Atlantică, deși nu este oficial implicată, se simte mai sigură acum că Ali Khamenei a dispărut din ecuație. Pe cine să credem? Pe cei care văd o oportunitate de stabilitate sau pe cei care prevăd un viitor incert și riscant?
Teheranul nu a rămas dator. Cu o furie justificată sau poate dintr-un reflex de supraviețuire, a contraatacat. Riposta sa a vizat Israelul și bazele americane din regiune. Suntem în pragul unui efect de domino?
Președintele Trump a ținut să adauge combustibil focului: ofensiva nu se va opri până când programul nuclear iranian nu va fi distrus complet. Să fie aceasta o declarație de intenție sau un avertisment?
NATO ajustează deja forțele pentru a proteja cele 32 de state membre de amenințările balistice iraniene. O mișcare strategică sau doar un răspuns la o situație de criză în dezvoltare?
