Căderea Bucureștiului în Primul Război Mondial
Pe 6 decembrie 1916, trupele germane și austro-ungare au triumfat asupra capitalei României, ocupând Bucureștiul și marcând începutul unei ocupații de aproape doi ani. Înfrângerea României era inevitabilă, trupele fiind copleșite de forțele inamice venite dinspre sud și vest. În doar câteva săptămâni, victoria Puterilor Centrale era decisivă, România suferind pierderi semnificative pe toate fronturile.
Capitularea și ocuparea
La sosirea delegației germane, condusă de Prințul Schaumburg-Lippe, primarul Emil Petrescu a fost obligat să semneze capitularea Bucureștiului. Trupele au intrat pe Calea Griviței, iar orașul a fost cuprins de o agitație teribilă. Asalturile de toamnă ale armatei germane, conduse de Falkenhayn și Mackensen, au adus capitala la un pas de colaps, cu un contraatac românesc final nereușind să oprească avansul lor.
Exodul și suferințele populației civile
În haosul retragerii, locuitorii Bucureștiului au experimentat evacuări dramatice, trenurile fiind supraaglomerate și prost aprovizionate. Lady Kennard, martor ocular al acestor evenimente, povestește despre aglomerația de la Gara de Nord și condițiile precare ale trenurilor destinate refugiaților. Confruntați cu foamete și lipsuri, cei evacuați s-au îndreptat spre nord-estul țării, o regiune neprielnică și slab dezvoltată. Drumul în condiții de iarnă severă a cauzat un număr mare de decese, iar boala a răpus mulți dintre cei refugiați.
Devastarea resurselor
Pentru a împiedica capturarea resurselor naturale de către inamici, autoritățile române au implementat un plan de distrugere masivă a infrastructurilor petroliere. Sub coordonarea colonelului britanic John Norton-Griffiths, s-au distrus 70 de rafinării și sute de mii de tone de petrol. Cu toate acestea, germanii au reușit să restabilească funcționarea unei părți semnificative a acestor instalații în decurs de șase luni.
O imagine a distrugerii și disperării
Plecând din România, Yvonne Fitzroy a surprins în jurnalul său scenele apocaliptice ale unui ținut cuprins de flăcări. Arderile masive, coordonate pentru a opri avansul inamic, au fost un spectacol teribil, pe care puțini l-au uitat vreodată. În acest peisaj dezolant, taranii îngroziți încercau să găsească un loc de refugiu sau capitulau sub povara epuizării.