Când biospeologul Heather Barton s-a aventurat într-o peșteră întunecată, descoperirea unor organisme energizate de lumină nu era deloc așteptată. Această descoperire schimbă complet felul în care percepem viața extraterestră. În adâncurile de sub Desertul Chihuahua din New Mexico, se ascunde o rețea fascinantă de 119 peșteri, parte a Parcului Național Carlsbad. Aceste formațiuni s-au creat cu milioane de ani în urmă prin erodarea rocilor calcaroase de către acidul sulfuric.
Caverna Carlsbad, atracția principală, impresionează prin mărimea sa: o sală subterană de 1.220 metri lungime și 191 metri lățime, ușor accesibilă vizitatorilor. Aproape 350.000 de turiști explorează anual acest loc, dar doar câțiva cunosc descoperirile științifice recente realizate aici.
În 2018, microbiologul Lars Behrendt a descoperit o pânză de bacterii verzi, cianobacterii, crescând într-un loc unde lumina soarelui nu ajunge. Aceste organisme, cunoscute și sub numele de ‘alge albastre-verzi’, au abilitatea unică de a capta lumina infraroșie apropiată pentru a efectua fotosinteza. Deși lumina vizibilă pătrunde doar câțiva metri în peșteră, lumina infraroșie poate ajunge mult mai departe datorită capacității reflectorizante a rocilor calcaroase.
‘Rocile calcaroase absorb aproape toată lumina vizibilă, dar pentru lumina infraroșie, peșterile sunt precum o sală a oglinzilor’, explică Barton. Cercetătorii au găsit aceste cianobacterii chiar și în cele mai întunecate zone ale peșterii, demonstrând că ele trăiesc și se hrănesc în aceste medii izolate de milioane de ani.
Această descoperire este revoluționară și pentru că schimbă felul în care ne imaginăm viața extraterestră. Stelele din Univers, de la cele mai fierbinți și luminoase la cele de tip G, precum Soarele nostru, joacă un rol esențial. Cele mai fierbinți stele, de tip O și B, emit prea multă radiație ultravioleta, făcând mediul toxic pentru viață. Stelele de tip G, cum e Soarele, sunt mult mai rare, doar 8% din totalul stelelor estimate.
Până acum, majoritatea exoplanetelor descoperite orbitează în jurul stelelor de tip M, așa-numitele ‘pitice roșii’. Aceste stele au o luminozitate relativ scăzută, ceea ce permite detectarea planetei când aceasta le tranzitează. Aceste descoperiri i-au determinat pe oameni de știință să exploreze mai adânc posibilitatea vieții în aceste sisteme stelare.
În galaxia noastră, marea majoritate a stelelor sunt de tip M și K. Barton subliniază că ‘vasta majoritate a stelelor emit lumina infraroșie apropiată’, dar cunoaștem foarte puțin despre cum ar putea fotosinteza sau viața să supraviețuiască în astfel de condiții. Studiul lor ar putea revoluționa metodele de căutare a vieții extraterestre.
Împreună cu Behrendt, Barton și-a propus să găsească limitele vieții fotosintetice, sugerând că studiul condițiilor din peșteri poate oferi indicii prețioase pentru explorarea universului. Această cercetare ar putea permite reducerea numărului de stele țintă pentru misiunile Telescopului Spațial James Webb la cele care ar putea susține viața.
Barton conchide că prezența oxigenului în atmosfera unei exoplanete ar fi un indiciu foarte puternic al posibilității existenței vieții. Prin urmare, studiul bacteriilor fotosintetice din adâncul peșterilor ar putea schimba pentru totdeauna felul în care privim cosmosul.
