Un fragment de artă rupestră veche, găsit în peștera Liang Metanduno de pe insula Muna, Indonezia, rescrie istoria migrației timpurii umane în Asia de Sud-Est. Amprenta, datând de cel puțin 67.800 de ani, sugerează o prezență umană mult mai veche decât se credea pe rutele insulare spre Australia. Aceasta oferă indicii prețioase despre traseele alese de primii călători, fie prin nord, via Borneo și Papua, fie pe ruta sudică prin Java și Timor.
Cercetătorii, folosind tehnica de datare cu uraniu-toriu, au descoperit că artefactul din Liang Metanduno aparține unui capitol primordial din istoria artei și migrațiilor umane. Analiza a fost posibilă prin prelevarea unor mostre din formațiuni de calcit ce s-au acumulat peste picturi. Astfel, au stabilit că mâinile pictate, mult mai vechi decât orice altă artă descoperită până acum, ar fi fost realizate într-o perioadă cuprinsă între 67.800 și 52.800 de ani în urmă.
Maxime Aubert, arheolog la Universitatea Griffith din Brisbane și coautor al studiului, susține că această descoperire confirmă prezența timpurie a oamenilor moderni pe insulele indoneziene. Aceasta susține ipoteza unei colonizări prin Papua cu aproximativ 65.000 de ani în urmă. Totuși, nu exclude posibilitatea altor migrații pe diferite rute către continentul australian.
Pe lângă aspectul temporal al descoperirii, picturile rupestre oferă o incursiune în cultura acestor primii migranți. Un detaliu inedit îl constituie adaptarea ulterioară a amprentelor de mâini, cărora li s-au îngustat degetele. Această transformare unică, observată doar în Sulawesi, sugerează o semnificație culturală necunoscută. Mâinile tip „gheară” constituie o formă de artă rară și fascinantă, care încă intrigă specialiștii. Deși contextul lor exact rămâne un mister, modificarea denotă un aspect deliberat și simbolic al artei din acea vreme.
Insula Sulawesi, recunoscută pentru bogăția sa artistică, continuă să fascineze prin aceste relicve care sfidează timpul. Așezată strategic între Brunei și Moluce, nordul Australiei, această regiune a devenit un punct crucial în studiul migrației timpurii, provocându-ne să reinterpretăm conexiunile străvechi și să reconsiderăm înțelegerile noastre despre adaptabilitatea umană. Astfel, descoperirea de la Liang Metanduno deschide o fereastră spre o eră în care arta și migrația erau inseparabile în călătoria omului prin veacuri.
About the Author
